ok, perfect, deci "incapem" in Romania (daca am inteles bine, :D )
Solutia cu privire la determinarea competentei instantelor romane in procesele de divort cu element de extraneitate este data de dispozitiile Legii nr.105/1992.
Daca sotul reclamant domiciliaza in tara noastra, pot fi aplicabile :
1. dispozitiile art.150 alin.1 din Legea nr.105/1992 , in sensul ca daca, in cazul in care, partile au domiciliul in strainatate si cel putin una este cetatean roman, instanta este competenta, cu atat mai mult instanta este competenta daca sotul domiciliat in tara este cetatean roman, restul conditilor trebuind sa fie indeplinite.
2 dispozitiile art.151 pct.1 din aceeasi lege, care se refera la procese referitoare la acte de stare civilă întocmite în România şi care se referă la persoane domiciliate în România, cetăţeni români sau străini fără cetăţenie (competenta exclusiva).
Daca se constata ca instantele romane sunt competente, dar nu se poate stabili care anume din ele este competenta sa solutioneze procesul, atunci competenta apartine judecatorie Sectorului 1 Bucuresti.Ce anume ar putea ingreuna procesul de stabilire a competentei?
...ce poate sa insemne "statul cu care intretin IN COMUN cele mai stranse legaturi"? :-/
- legea statului pe teritoriul căruia au ori au avut reşedinţa comună sau cu care întreţin în comun cele mai strînse legături, in cazul in care sotii nu au cetăţenie comună sau nu au domiciliu comun.
DE CE?? Ptr ca el nu a avut niciodata domiciliul in Romania?
Divortul este de competenta judecatoriei sectorului I Bucuresti.
Pai si el (probabil) vrea sa incheie cu balciul asta, si nu va avea motive sa nu aiba incredere in ea, oricum, nu va fi cazul nici de vreun partaj, nici de incredintari de copii.
Sotul poate da o procura speciala judiciara unei persoane in care are incredere sau unui avocat in sensul ca este de acord cu divortul prin consimtamant, ca sa nu mai fie nevoie de audierea unor martori.