Activitate gabrielle10

remusoctavian a scris:

In ceea ce priveste pensia, nu ar fi mai normal ca ambii parinti sa participe proportional cu castigurile lor. Cred ca stiti de situatia in care parintele care a primit custodia "il stoarce de bani" pe celalat in numele nevoilor copilului. Cred ca nu e asa greu de apreciat care sunt nevoile lunbare ale unui copil, sa se deschida un cont in care varsa bani AMBII PARINTI si ii cheltuie cu predilectie pentru copil parintele la care locuieste copilul. In sistemul actual poate cineva controla daca pensia alimentara e cheltuita in interesul copilului?

Copilul meu primeste o pensie de intretinere calculata la salariul minim net pe economie. Atat si nimic in plus....desi fostul sotior are venituri mult mai mari. Nu aduce la copil nici macar o jucarie sau o bomboana. Nu i-am cerut niciodata bani in plus si nici nu o voi face vreodata, desi sa nu credeti ca eu sunt cea ,,instarita" . Dimpotriva, locuim intr-un apartament inchiriat, singurul venit este un salar de bugetar si situatia aceasta dureaza inca de la divort (pt ca atat de ,,tata" a fost incat a ramas in apartament fara sa-i pese ca nu am unde sa plec cu un nou-nascut). In situatia aceasta se poate vorbi cumva de cheltuieli proportionale?A-i asigura unui copil un trai decent inseamna nu numai hrana si hainute.... Inseamna sa poti oferi un acoperis, sa poti oferi iarna caldura in casa, sa oferi jucarii, sa poti sa-i dai rechizitele necesare la gradinita etc.

Dar partea materiala a problemei e doar ,,un mic amanunt" care face ca acea custodie comuna sa fie interpretabila, in functie de ,,personajele" implicate. Problema cea mai mare o va ridica stabilirea parintelui care va avea mai multa putere decizionala in viata copilului. Din punctul meu de vedere doi oameni care au divortat vor mai avea opinii comune...niciodata! Nu stiu ce inseamna ,,custodie comuna" din punct de vedere juridic pt ca nu am studii de specialitate, dar pot presupune ce ar implica reglementarea si punerea in aplicare a unei legi de genul acesta. Vorba aceea, teoria ca teoria, practica ne omoara!

D-na avocat, n-am catalogat ca toti barbatii sunt intr-un anume fel iar femeile intr-un alt fel. Am spus doar ca sta in firea lucrurilor ca mama sa fie mai apropiata de copiii ei si sa stie instinctual ce e mai bine pentru ei. Si o sa va dau un singur motiv care sper sa spuna totul... o mama care a purtat timp de 9 luni un prunc are o legatura cu totul speciala cu acesta pe care nu cred ca o poate contesta cineva. Faptul ca exista exceptii e regretabil, dar, din cate stiu eu exceptiile au dus la impunerea regulilor. Sunt si mame care isi abandoneaza dintr-un motiv sau altul pruncii, dar acelea pur si simplu nu pot fi considerate mame. Ca barbatii nu pot purta un prunc in pantece si sa aiba acea legatura speciala cu copii sai, n-am stabilit noi ci natura....Deci nu eu fac discriminari.
Personal, cunosc si tatici care merita toata admiratia si tot respectul pt ca si-au crescut copiii singuri. Dar sunt....exceptii! Prin natura meseriei mele, am intrat in contact cu multi copii, crescuti ( din diverse motive) fie de mama, fie de tata. Dar n-am auzit pe niciunul dintre acesti copii ca si-ar dori sa stea cand la mama, cand la tata.

Legat de ideea de a renunta la partea mea de custodie in favoarea tatalui.....As minti daca as spune ca as renunta, avand in vedere legatura afectiva dintre mine si copilasul meu. Nu e vorba de nici un fel de orgoliu indreptat impotriva taticului, e vorba ca sunt genul de mama care nu poate pune capul pe perna seara daca nu stie cum si-a petrecut copilul ziua. Nu sunt impotriva ,,vizitelor" pe care le face ,,taticul", i-l incredintez fara sa spun nimic... Desi aproape 2 ani a uitat ca are copil. Dar cand instanta a acordat acest ,,drept de vizita" s-a gandit ca acel copil a devenit practic un cobai pe care isi experimenteaza taticul de weekend meseria? Dar sunt altii care au minti mult mai luminate si eu nu ma pot opune deciziilor acestora...Oricum copilul va sti sa judece mai tarziu! Si o va face mult mai bine decat o multime de straini ce se constituie intr-o instanta...

Si atunci indraznesc sa intreb: oare de interesul cui s-ar tine cont atunci cand s-ar acorda custodia comuna?

AVLIL a scris:

Nu vad insa, in acest important mesaj, o minima prezentare a acestei custodii comune care se propune... macar sa avem o viziune despre ce vorbim...

Poate, daca tot discutam astfel de chestiuni, domnule Octavian, ne spuneti si noua la ce tip de custodie va ganditi, ne-o descrieti in linii mari etc.

Si eu sunt curioasa sa aflu ce inseamna in viziunea domnului Octavian ,,custodie comuna". Cum ar trebui sa-si exercite fiecare parinte dreptul de a se ocupa de cresterea si educarea copilului? Poate ne spune si la cine ar trebui sa locuiasca copilul, cine cui ar trebui sa plateasca pensie de intretinere....Sau poate ca nu trebuie sa plateasca aceasta pensie pt ca minorul va sta o sapt la mama, una la tata....#-o Copilul se va intreba unde e casa lui, daca are de fapt asa ceva. Asa educatie nu mi-as dori pt copilul meu....

Nu am exclus faptul ca exista si tatici care schimba scutece sau au grija de copii in mod exclusiv sau impartind sarcinile cu mamicile.... Insa cazurile acestea sunt rare. Din experienta dvs de avocat, cat la suta au fost barbatii care au cerut sa li se incredinteze copilul sau macar sa va intrebe daca au vreo sansa sa le fie incredintat copilul?
Din cat am citit eu aici pe site si din experienta mea de viata am observat ca mai multe sunt mamicile disperate care nu isi pot continua viata lor si implicit a copiilor lor....Ce se face cu taticii care fac copii, uita ca ii au, apoi dupa o perioada isi amintesc ca pe undeva prin lumea asta mare au un copil? Sa vina un astfel de om si sa ceara custodie comuna ar fi de-a dreptul absurd....ca drept de vizita i se acorda vrand-nevrand, ca doar are numele scris la rubrica tata in certificatul de nastere al copilului.....

Deci viata unui copil trebuie privita ca un meci in care arbitrul este judecatorul...Eu cred ca in cazul in care ,,celalalt parinte" doreste sa se implice o poate face. Custosia comuna inseamna cumva si a schimba scutece impreuna? Sau de a imparti sarcina cu incalzitul biberoanelor noaptea? Sau de a duce copilul la gradinita si de a-l aduce? Sau de a face zilnic temele cu copilul aflat la scoala? Astea sunt lucuri care se intampla intr-o familie normala, nicidecum intr-una care s-a destramat. Eu cred ca incredintarea minorului catre unul dintre parinti permite implicarea ,,celuilalt parinte" in viata copilului atat cat conidera respectivul parinte care are doar drept de vizita. Nu cred ca o mama ar fi impotriva ca tatal biologic sa se implice in viata copilului daca arata ca este de buna credita....Cine poate fi de acord sa creasca un copil, iar celalalt sa vina doar cu decizii, ca asa ar fi mai bine sa se faca pt copil, dar in realitate sa nu faca nimic concret?

Custodie comuna? Nu va suparati draga domnule, dar stiti ce presupune acest lucru? Acel copil va deveni un soi de minge de ping-pong. Deciziile din viata acelui copil vor fi greu de luat daca parintii nu cad de acord. Si , daca e sa fim corecti, in majoritatea cazurilor, parintii divortati nu sunt in relatii de prietenie...Deci in interesul cui ar fi o custodie comuna? A tatalui? Vi se pare ca tatal e dezavantajat de lege?

Cand un tata priveste ca fiind un afront personal pana si faptul ca fiul sau se imblonaveste in zilele care preced vizita si nu poate merge cu el in ziua stabilita, te poti astepta la orice din partea acelui om... Cum se zice...daca te frigi odata cu supa, dupa aceea sufli si in iaurt...

Sincera sa fiu, nu stiu ce sa mai cred....Mai ca-mi vine sa renunt la vacanta...Atatea batai de cap...Totusi nu mi se pare corect ca viata mea si a copilului sa fie conditionata de aceste vizite ale tatalui.Asa cum el isi vede in continuare de viata lui, as vrea sa putem si noi sa ne continuam viata, fara sa fim consemnati la domiciliu din doua in doua sapt., asteptandu-l pe el....poate vine, poate nu vine....

Faptul ca nu e pus pe fapte bune l-am verificat deja, am destule experiente neplacute care sa mi-o confirme. Am sa iau legatura cu un av. si sper sa imi pot petrece vacanta in liniste, fara teama ca la intoarcere ma asteapta in tara un dosar penal.

Evident, stie ca intentionez sa plec in vacanta....insa nu stie pt cat timp. In ceea ce priveste interesul superior al copilului, ma indoiesc ca va tine vreodata seama de asa ceva. El a venit la usa cu executorul judecatoresc dupa ce in doua dintre zilele stabilite pt vizita nu a putut lua copilul pt ca suferire o interventie chirurgicala. Daca nu poate intelege ca baietelul este bolnav, credeti ca-l intereseaza ca o iesire la mare ii va face bine?