Activitate Liliana_80

Alienarea parentală reprezintă o formă de abuz emoțional deosebit asupra copilului, nu doar interzicerea contactului cu tatăl ( pe care legal nu prea are cum sa o facă) Aici vorbim strict de abuz emoțional asupra minorilor, exercitat de către mamă. Și da, interesul superior al minorilor ar trebui sa primeze. Cand mama a părăsit domiciliul conjugal, cel mic avea câteva luni. De ce doar mama poate avea copiii? Și de ce ar avea câștig de cauza chiar și acum, în aceste condiții?

Mama alieneaza, tatăl nu a făcut decât să asculte dorința copiilor și rugămințile lor de a nu se întoarce la mamă. Pentru ca le este frica de ea.

Bună ziua. Dupa 3 ani de la divorț și de la părăsirea domiciliului conjugal cu cei 2 copii minori, mama încearcă prin instanta reducerea programului de vizitare al tatălui, chiar dacă locuiesc la 600km distanta și tatăl a făcut mereu eforturi de a-și vedea copiii conform programului stabilit. Cei 2 băieți ( de 4 și 6 ani) sunt foarte atașați de tatăl lor, iar cel Mare este vizibil influențat negativ de mamă, spunând mereu ca se teme de aceasta ca îl ceartă. Ultima data cand el a luat copiii la domiciliul lui, conform programului de vizitare, copiii nu au mai vrut sa se întoarcă la mamă. Mama a venit cu un executor judecătoresc după ei, iar cel mare a cedat și a acceptat sa plece, cel mic, care nici măcar nu a vrut sa o vadă pe mama, a rămas la tatăl. Cum s-ar putea proceda sau care ar fi urmările acestor fapte? Pana acum nu s-a luat în considerare alienarea în instanta. Care sunt șansele de modificare a domiciliului minorilor? Se poate cere evaluarea psihologica a minorilor în aceasta situație? Mulțumesc!