Ce se întâmplă când unul din minori nu vrea sa se întoarcă la mamă?

Vorbiţi de alienarea parentală-cine pe cine alienează?
Susţineţi că mama a influenţat negativ copilul - care e dovada? - în consecinţă "alienează" copilul, pe de altă parte, tatăl, care a luat la program cei doi copii mititei nu i-a dus înapoi, cf. sentinţei, astfel mama a fost nevoită să apeleze la executor.
Asta nu înţeleg eu, cine pe cine alienează? mama care a respectat programul, deci dreptul tatălui la relaţia personală cu copiii sau tatăl, care i-a reţinut?
Ca să se schimbe domiciliul minorilor, cel care doreşte schimbarea trebuie să demonstreze că aspectele avute în vedere la stabilirea domiciliului celor 2 copii s-au modificat substanţial, că interesul superior al minorilor este să se schimbe domiciliul. În general, fraţii nu se despart, dar există şi excepţii.
În situaţia creată, dacă a avut loc deja executarea silită, se aplică art.913 Cod procedură civilă -"Refuzul minorului".Se va dispune consilierea psihologică a copilului reţinut ilegal la părintele nerezident maxim 3 luni, părintele la care se află va fi obligat să dea curs acestei consilieri (deci nu evaluare!) şi se va trece la următoarea etapă: amenda pe zi întârziere până copilul va fi dus la domiciliul din sentinţă.
În paralel, părintele la care este stabilit domiciliul copilului poate face plângere cf. art. 379 alin.1 pentru reţinerea copilului fără drept.

Mama alieneaza, tatăl nu a făcut decât să asculte dorința copiilor și rugămințile lor de a nu se întoarce la mamă. Pentru ca le este frica de ea.

Copiii aşa mici nu au discernământ, cel puţin aşa susţin specialiştii, iar când s-a stabilit domiciliul copiilor la mama, instanţele au făcut cercetarea judecătorească şi au ajuns la concluzia că interesul superior al minorilor este să rămână la mamă.
Dvs. nu înţelegeţi conceptul de "alienare parentală" - după definiţia dată de psihologi, alienarea parentală înseamnă ÎNSTRĂINAREA copiilor de un părinte, prin împiedicarea relaţiei părinte-minori.
În cazul descris de dvs., nu există aşa ceva, mama a predat copiii tatălui, conform programului stabilit de instanţă, deci este tocmai inversul alienării parentale.
Din păcate sau din noroc, părinţii nu pot fi ghidaţi de copiii fără discernământ, există nişte legi pe care părinţii trebuie să le respecte.
În cazul în care mama ar fi spus că minorii nu vor la tata de Anul Nou, ca atare nu-i predă când el vine să-i ia, ce ar fi spus tatăl? "Alienare parentală"! "Mama i-a învăţat"!
Oricum, acest tată, acum, este în culpă şi dacă mama urmează căile legale pe care le are la dispoziţie, "frica" copilului de 4 ani îl va costa.

Alienarea parentală reprezintă o formă de abuz emoțional deosebit asupra copilului, nu doar interzicerea contactului cu tatăl ( pe care legal nu prea are cum sa o facă) Aici vorbim strict de abuz emoțional asupra minorilor, exercitat de către mamă. Și da, interesul superior al minorilor ar trebui sa primeze. Cand mama a părăsit domiciliul conjugal, cel mic avea câteva luni. De ce doar mama poate avea copiii? Și de ce ar avea câștig de cauza chiar și acum, în aceste condiții?

Cred că încurcaţi noţiunile.Copiii pot avea frică de cineva fiindcă îi ceartă dacă nu-şi pun jucăriile la loc sau dacă îi prinde că scotocesc în sertare. Este o reacţie normală a copilului, frica, la fel cum poate să-i fie frică de un câine sau de un păianjen, fără ca cineva să-i inducă frica.Asta nu înseamnă abuz emoţional.
Iar alienarea parentală se referă strict la sabotarea relaţiei părinte nerezident-minor.
Despre câştigul de cauză-veţi constata dvs. personal, eu v-am explicat care sunt prevederile legale. neînapoierea copilului la domiciliul său stabilit printr-o hotărâre judecîătorească este infracţiune , art.379 alin (1) Cod Penal.