Buna ziua,
Sunt divortata de 1 an de sotul meu. Avem 2 copii, o fată de 13 ani si un baiat de 6 ani. Copiii au domiciliul la mine, dar custodia e comuna.
Una dintre problemele mele e faptul ca fostul meu sot ma denigreaza in fata copiilor, atunci cand acestia se afla la el.
Cateva exemple:
- discută cu prieteni, de fata cu copiii, despre certurile dintre noi, despre scandalurile dinaintea divortului, despre cat sunt eu de vinovata de acest divort, etc. L-am intrebat de ce a facut asta, de fata cu copiii, iar raspunsul lui a fost ca nu avea ce face daca copiii erau acolo...
- lasa copilul de 6 ani sa asculte inregistrarile audio ale „discutiilor” dintre noi, pe care le-a facut fara stirea mea, inainte de divort. Motivatia lui a fost ca si coplilul trebuie sa stie. Copilul a ascultat, cred, de multe ori aceste inregistrari, deoarece a ajuns sa imi redea dialoguri intregi din conversatiile avute pe inregistrari.
- fiicei mele ii reproseaza zilnic ce mama rea are si cat de multi bani a investit el in casa mamei mele, pentru ca el avea un salar mai mare decat mine. Atunci cand aceasta a ripostat, cerandu-i sa inceteze cu acuzatiile, ca nu e treaba ei si sa le rezolve cu mine, tatal ei a facut-o crizată si i-a recomandat o vizita la psihiatru. Fata nu mai rezista psihic, nu mai vrea sa mearga la el. Vine acasa si plange si ma roaga sa nu o mai oblig sa mearga la el.
- atunci cand copiii sunt la el iar eu ii sun, acestia sunt obligati sa puna telefonul pe speaker, sa auda toti ce vorbim.
Nu e vorba de violenta fizica, insa violenta verbala si cea emotionala e prezenta. Intrebarea mea e : Ce ar trebui sa fac? Cui sa ma adresez?Cu el nu se poate discuta. Mi-a spus ca ma va face sa sufar toata viata si stie ca ma poate rani doar prin intermediul copiilor. Asa ca se foloseste de ei pentru a ma rani pe mine. Din punctul lui de vedere nu le face nimic rau, insa eu vad cum vin acasa copiii....mai ales fiica mea care e mai mare si intelege, mai ales ca a vazut prin ce am trecut inainte de a ajunge la divort. Ma deranjeaza si faptul ca ii baga in cap celui mic tot felul de idei, iar cand vine acasa spune despre sora lui ca e rea si crizată, iar eu nu sunt o mama buna. L-am intrebat de ce vorbeste asa, iar el a spus ca „asa spune tata”.
Doamnă, nu aveţi nici o cale legală ă rezolvaţi problema prezentată.
legile actuale promovează relaţiile personale dintre părintele la care nu locuiesc copiii şi copii şi se consideră că numai prin acest timp petrecut cu părintele la care nu locuiesc, copiii se dezvoltă psihoemoţional în mod echilibrat.
Soluţia ar fi să nu mai meargă la el, dar aşa ceva e imposibil, iar dacă , totuşi, copiii nu mai vor, din cauza celor mai sus descrise, tot dvs. sunteţi bună de plată şi puteţi fi condamnată.
Aşa că trebuie să vă resemnaţi, timpul rezolvă totul.
Din cate stiu, anul acesta a aparut o lege impotriva alienarii parintesti. Nu pot face nimic pe baza acestei legi?
Nu vreau sa le interzic copiilor sa mearga la tatal lor, din contra, imi doresc sa petreaca cat mai mult timp impreuna.Nu i-am interzis niciodata sa ia copiii. Chiar si cand fiica mea plangea ca nu vrea sa mearga, am obligat-o oarecum.... si nu cred ca am facut bine... a stat la el 2 zile plangand incontinuu. Ceea ce as dori e sa nu-i faca pe ei sa sufere, sa nu discute cu ei/de fata cu ei, despre neintelegerile dintre noi. Consider ca inca nu sunt la varsta la care sa poata intelege astfel de lucruri.
Stimată doamnă, nu a apărut nici o lege împotriva alienării părinteşti , deocamdată. De fapt, acest concept este controversat şi nici o altă ţară din Europa nu acceptă "alienarea parentală" ca abuz psihic asupra minorilor.
Totuşi, se forţează introducerea acestui concept în circuitul juridic, aici, în Romania.
DAR "alienarea parentală" este folosită pentru incriminarea părintelui rezident, care, în cazul dvs. sunteţi chiar dvs., în situaţia în care copiii nu vor la tata - în acea situaţie, aţi fi dvs. vinovată, că aţi alienat copiii, fiindcă dvs. staţi mai mult cu copiii; sunt legi care pedepsesc aspru refuzul minorilor de a pleca să petreacă timp cu părintele nerezident. Deşi sunt multe cazuri în care tatii nu readuc copiii la mama după terminarea programului de vizită sau care nu permit mamelor să-şi vadă copiii, penalităţi şi condamnări au primit, până azi, doar mamele.
Nimeni nu pedepseşte denigrarea mamei de către tataX-(
sunt legi care pedepsesc aspru refuzul minorilor de a pleca să petreacă timp cu părintele nerezident
Sunt intr-un caz asemanator... De multe ori copiii cand trebuie sa merg sa-i "ridic" de la domiciliul obisnuit acestia refuza sa vina pretextand diferite motive copilaresti... Ascultand cu atentie copiii de multe ori realizez ca de fapt aceasta este vointa mamei sau bunicii materne a acestora.
Departe de mine gandul sa fac rau mamei sau bunicii copiilor insa mi-ar prinde bine sa stiu care sunt aceste legi si sa le "atrag atentia" ca nu le respecta !!!
Multumesc
@username33
Prin Dispozitia nr. 2 din 12.02.2016 (Colegiul Psihologilor) se recunoaste alienarea parentala ca si forma de abuz psihologic (emotional) sever asupra copilului.
Legea 272 din 2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului vorbeste in art. 89 alin. 2 despre "abuz fizic sau mental". Tot acest act normativ mentioneaza si masurile pe care trebuie sa le ia institutiile statului in cazul in care se sesizeaza un abuz asupra unui minor
@martonze
Din nou dezinformati. Parinte alienator poate fi atat mama, cat si tata si nu are legatura cu rezidenta minorilor neaparat. Denigrarea mamei de catre tata se trateaza in acelasi fel ca si denigrarea tatalui de catre mama. Nu exista diferentiere. Si va rog, nu mai dezinformati.