Activitate CernutaLuci

Cred ca am sa va dau dreptate, poate nu am putut, nu am vrut, nu am stiut sa vad lucrurile in lumina pe care mi-ati recomandat-o. Incerc sa vad ce pot face in sensul asta si sa vedem ce se intampla. Poate am vrut sa-i las cat mai mult timp de gandire "la rece" in speranta de mai bine si in speranta unui semn din partea ei. Vad si cred ca am gresit si am sa trec la fapte. Am si sansa ca maine este si ziua de nastere a cumnatei mele (a sorei sale) si prin asta vreau sa intreprind ceva. Inca nu stiu ce dar oricum ganduri bune. Nu pot sa cred ca sotia mea a-r putea lipsi de la onomastica sorei ei, dat fiind legatura stransa a ei cu familia ei. Si mai este ceva cred ca de luni sotia mea va trebui sa inceapa serviciul, concediul fiind pe sfarsite.
Multumesc din suflet de sfaturi. Oricum din m-au ajutat sa inteleg mai mult si din prisma faptului ca sunteti femeie si cred ca am inteles cum gandesc ele. Va multumesc.

Va dau exemple, "to do list":
- scrisori recomandate;
- buchete de flori prin prieteni, poate chiar comuni, poate chiar prietene de-ale ei;
- plangere la politie ca nu stiti unde e;
- amenintari cu diverse (ce-i place, de ce se teme): ca apelati la "Din dragoste", ca dormiti la poarta ei, ca veniti maine si strigati 2 ore la usa ei si ca ... si ca ...
Mentiune: toate amenintarile trebuie respectate intocmai, asa ca alegeti exact ce puteti indeplini.

In privinta lucrurilor la foarte multe lucruri din mesajul dumneavosatra sunt intru totul deacord, dar in cu exemplele nu prea si argumentez:
Scrisori pot trimite, dar unde atata timp cat eu acum sunt aproape convins dar nu 100% ca ea nu este nici macar la parintii ei acasa.
De buchete de flori la fel nu cred ca este cazul pentru ca nici o prietena de-a ei nu stie, sau cel putin nu-mi poate spune unde este.
Cu plangerea la politie am o problema si anume daca o fac si ea va venii si va avea de gand sa-mi mai dea o sansa pot sa o jignesc si s-o fac de rusine, cu toate ca eu am intentii bune? Dar si daca nu o fac poate sa spune ca nu ma intereseaza si nu o caut, nu?
Cu amenintari, ce pot sa o amenint si cum ca noi nu comunicam in nici un fel, eu doar cu parintii am "comunicat" si asta doar de 2 ori , deoarece ultima data m-au amenintat si acuzat de hartuirea lor si a prietenilor si cunostintelor apropiate.

As face multe, sincer dar pelanga astea mai este o diferenta, ea este 2 saptamani in concediu nu stiu daca zile calendaristice sau lucratoare si eu in schimb ce am putut sa fac a fost sa-mi i-au doar 2 zile de concediu. Avem un apartament de achitat in rate (cu ipoteca) cineva tot trebuie sa plateasca pana la urma nu?

Rabdare? Da despre asta este vorba dar cata? Cred ca nu mai inteleg nimic. Sa nu fac nimic nu pot, sa fac din puctul meu de vedere nu este nici o problema dar din cel al socrilor nu este asa. Ori sunt acuzat ca sunt obsedat de sotia mea si sfatuit sa nu o mai fac si sa o uit, ori mi se aduce la cunostiinta sa nu o mai caut ca risc sa fiu dat in judecata pentru hartuire. Si eu doar mi-am cautat sotia pentru ca asa simt, daca nu as face-o as fi acuzat, poate, e ea ca nu am cautat-o, nu? In privinta asta ca mai pot sa fac?
Am inceput cu sfarsitul, sotia mea a plecat de miercuri 25.06 si pana azi 02.07 inca nu am nici un semn de la ea, deci ce pot sa fac? Nici nu vrea sa ne intalnim pe teren neutru, nici nu raspunde la telefon, acesta fiind inchis din ziua aceea, nici nu am primit nici o instiintare, citatie sau cum i-o mai spune in vederea divortului, ce sa mai inteleg?
Nu sunt sigur 100% de nimic in sensul ca nici la socrii "nu este" sau asa trebuie sa stiu eu, nici altundeva nu am aflat sau nustiu sa fie.
Asa ca in necunostiinta de cauza nu stiu ce sa fac, sa anunt lipsa ei la politie o pot jignii, sa astept fara sa fac nimic nu pot pentru ca imi vine sa ma urc pe pereti, sa o caut eu as face-o dar risc sa fiu acuzat de cunostinte ca le hartuiesc si pana la urma urmei in casa omului nu poti sa intri daca nu esti invitat.
Sunt intr-o mare dilema.
Oricum va multumesc la toti ca ati raspuns apelului meu.

In privinta divortului lasati-ma inca sa mai sper, daca totusi aceasta va fi finalitatea a 10 ani nu am ce sa fac ma supun dar in privinta psihologului eu singur nu pot decide. Tot impreuna trebuie sa ajungem acolo, nu?
Eu ma duc si ce mai pot rezolva? POate problemele mele dar problemele noastre? Ce pot face?

Acest lucru il spun si eu, cred poate gresesc ca si eu in cele din urma as putea sa fac ceva daca s-ar dorii.

Va multumesc mult dar in privinta mediatorului nu stiu ce sa spun pentru ca sunt pe un teren necunoscut. Eu totusi sper sa nu se ajunga la divort. Sansele sunt tot mai mici dar totusi sper. Poate sunt obsedat, eu zic nu, eu doar o ibesc, gresesc cumva, mai mult de atat cred ca acum intradevar am ajuns sa o inteleg.

Multumesc in primul rand pentru sfaturi, cred ca in totalitate aveti dreptate. Nu stiu unde as putea sa intru acum in contact cu ea dat fiind faptul ca ea si-a luat concediu de odihna de la servici pentru 2 saptamani. Am inercat si cred ca am reusit la servici sa ma fac ascultat si sper ca inteles ca nu-i vreau raul si vreau doar sa ajungem la masa comunicarii (pentru ca acum la servici pe Dora (sotia mea) o inlocuieste cineva si inevitabil probleme apar mai ales ca serviciul este in comert cu amanuntul) si l-am rugat pe seful ei direct ca in cazul unei convorbiri sa-i spuna ca o astept sa vorbim sa vedem ce si nu mai putem rezolva, dar frumos fara sa ne mai facem mai mult de rusine. In final cred ca tot aici se va intoarce dat fiind legatura prea stransa care o are ea cu familia ei, in cazul in care este plecata undeva. Eu imi doresc sa fie plecata, sa fie singura, nu pistonata cu fel si fel de idei, in sensul sa-si asculte inima si mintea singura fara influente mai mult sau mai putin bune, asa va lua ea singura decizia cea mai buna, pe care eu in schimb nu am altceva de facut decat sa i-o respect, dar vreau sa mi-o spuna ea uitandu-se in ochii mei si atunci lucrurile nu vor depinde decat doar de noi.
Inca odata multumesc.

Buna ziua.
Casatoriti in 6 oct 2007, prieteni inainte inca 9 ani si jumatate, am locuit dupa nunta la socrii pana in feb 2008 cand am reusit sa ne luam un apartament prin credit. Dupa ce ne-am mutat viata s-a schimbat un pic, adica, in fiecare sambata si duminica trebuia sa mergem la Petresti, apropo suntem din Sebes-Alba, la 3-4 km sa mancam si sa stam, nu discut cazurile in acre i-am ajutat, dar ce ma supara ca parintii mei locuiesc la 200 m si la ei nu puteam merge impreuna (1) si doar de dragul meu.Am facut greseala fatala de a o lovi, nu are rost sa-mi caut scuze, dar am facut-o si inainte de nunta(2), deci stia cu cine se casatoreste.Am gresit dar eu cred ca doar din cauza anumitor injurii care la adresa mea nu m-au deranjat ff tare dar cand s-a ajuns la parintii mei nu am mai putut dovedindu-mi lipsa de respect pentru ei (3). Sa nu mai spun ca si viata sexuala intre noi nu mergea, adica daca te iubesti din ian pana in iunie de 1 data max 2 nu cred ca este corect (4). Nu sexul este cel mai important dar intretine casnicia cel mai frumos. Acum din 25 iunie 2008 socrii au pus piciorul in prag si o ascund adica ea nu mai exista pentru mine ca de altfel si ei. Nu telefon, nu comunicare de altfel, nu minima intelegere, pentru ca daca este o problema cred ca doar noi 2 o putem sau nu sa o rezolvam. Ei nu fac altceva decat sa-si bata joc de mine si in cele din urma poate peste cativa ani isi va da seama si sotia mea ca si de ea si-au batut joc. De cautat nu am unde sa o caut. Pe proprietatea nimanui nu pot sa intru fara acord si nu-l am. Ce sa fac?
Va multumesc. Astept raspuns.