In urma sosirii rezultatului de la INML, partea opusa din proces (tutorele) a cerut un aviz al comisiei superioare, iar apoi a intervenit COVID.
Deasemenea, tutorele a cautat diverse metode de tergiversare prin amanari, etc, ca exemplu in ziua in care sosise rezultatul INML si judecatorul avea astfel toate documentele necesare luarii unei decizii, dansa (tutorele) isi motiveaza absenta de la proces, ceea ce se intamplase de fapt e ca o trimisese seful pe teren cu munca, deci nu un motiv din aria celor care sa justifice absenta din proces pe baze medicale sau de alta forma de imposibilitate cum sustin regulile in vigoare.
Chiar si dupa ce insusi comisia INML, forul final de expertizare din acest stat a lamurit limpede diagnosticul, citez direct din decizia avuta in fata;
"CONCLUZII: Comisia de noua expertiza medico-legala psihiatrica a examinat pe (felix b) si documentatia medicala intocmita pe numele acestuia, constatand ca prezinta diagnosticul de "ulburare de personalitate emotional instabila cu episoade depresive in antecedente.[...] La data prezenta, din informatiile avute la dispozitie, susnumitul are capacitatea psihica de a se autoconduce, de a-si reprezenta interesele, de a decide asupra obligatiilor si drepturilor civile ce-i revin. Se recomanda ridicarea interdictiei. [etc]
Iar mai sus la punctul C. discutia cazului. Sta scris negru pe alb: "Din documentatia medicakla avuta la dispozitie nu rezulta suficiente criterii medicale psihiatrice pentru diagnosticarea schizofreniei."
Am scris aceste extrase doar ca sa lamuresc faptul ca tutorele chiar si in cazul existentei acestui document oficial, nefiind de specialitate, sustine in continuare existenta schizofreniei. E ca si cum, acest tutore e mai degraba interesat sa ma stie bolnav si privat de libertate si drepturi civile (munca, casatorie, etc) intr-un ospiciu.
Pana si avocatul meu a notat existenta unui element de malitiozitate, rea intentie in comportamentul procesual si parental al tutorelui.
Asadar, dumneavoastra imi notati ca ma protejeaza tutorele, problema ar fi, de tutore cine ma protejeaza in conditiile in care toata aceasta situatie nefericita e produsul tutorelui cu complicitatea suspecta a unui medic ce da diagnostice fara sa consulte pacientul. ?
Daca era doar parere personala, nu cautam sa comentez in plus, dar iata, expertii romaniei declara, iar corpul meu este asaltat de substante psihoactive luate cu sila de care nu am nevoie.
In astfel de caz, cum imi pot apara organismul ? Am acest drept sau legea e muta aici?
Mentionez ca sunt in etate de 43 de ani si am fuctionat in parametri foarte normali in societate pana in aceasta clipa. Tensiunile exista intre mine si familia materna, mama (tutorele) si sotul acesteia (vitreg).
Dar tensiuni de acest fel nu exista si nu au existat intre mine si restul zecilor de oameni cu care am interactionat de-a lungul a 43 de ani.
Asadar, daca vreti concluzia rationala, sunt simpla victima a unui abuz, medical si cu oarecare implicare a legii, produs de catre aceasta "mama" careia trebuia si la varsta mea de 11 ani sa-i insiste alt psihiatru "nu are doamna nimic, nu va intelegeti dumneavoastra cu el"
Doamna in cauza prezinta gandire... obsesiva, aparent?
Dupa 43 de ani in interactiune cu aceasta persoana nu vorbesc cu lejeritate cand afirmam ca suspectez o potentiala problema de natura psihica la dansa. Si apropo, isi administreaza un soi de tratament psihiatric despre care nu stiu detalii, vazusem doar pastilele cand le lua.
Asadar, pe mine cine ma apara daca tocmai tutorele e problema ?
Acum intelegeti de ce caut legile referitoare la protectia organismului?
In 2017 Februarie, mama mea a hotarat intentarea unui proces de punere sub interdictie in urma viziunilor ei personale asupra comportamentului meu. In martie acelasi an, intr-un mini-proces in care nu am beneficiat de aparare sau reprezentare legala ca parte in proces, judecatorul a hotarat punerea mea sub interdictie. Eu eram profund slabit si demoralizat in urma unei spitalizari cu amputare care ma lasase in incapacitate temporara de a judeca corect impotriva agresivitatii, iata, de natura juridica de aceasta data, a persoanelor inconjuratoare. Nu am reusit din aceste cauze sa ma apar eficient, s-a profitat de vulnerabilitatea mea.
Aceasta mi-a parut initial o simpla formalitate la lipsa mea de cunoastere de atunci asupra unor probleme legale cu care nu ma mai intalnisem niciodata.
Insa, bazat pe aceasta interdictie si capacitatea de decizie a tutorelui, mi s-a rapit abuziv libertatea, fiind aruncat in ospiciu in care exista conditii dezumanizante multiple.
Ca urmare a acestei situatii, in 2018 mi-am angajat un avocat si am demarat procesul de ridicare a interdictiei care este inca pe rol si inca nefinalizat la aceasta ora.
Sunt obligat sa notez ca privind consecintele de o viata ale actiunilor ei, acestea o recomanda pe aceasta mama ca fiind din categoria celor degenerate din punctul de vedere al drepturilor si intereselor familiale, cu ale cuvinte ea fiind aceea care mi-a adus cele mai multe daune pe parcursul vietii, datorita intentiilor ei, si deasemenea, aceasta viziune de a "face bine" cu consecinte profund daunatoare de care nu pare connstienta ma face sa suspectez posibilitatea ca ea sa sufere de o deficienta sau afectare psihica. Doar o paranteza.
Asadar, 2017, punerea sub interdictie, 2018 internarea la ospiciu si demararea mea a procesului dfe ridicare a interdictiei.
Cu placere pentru lamuriri.
Dar raspunde cineva la intrebarea mea?
Care sunt legile in vigoare care legifereaza auto-protectia persoanei impotriva administrarii de substante impotriva vointei ei ?????
Buna ziua. Da, sunt internat la CRRN Babadag ca urmare a unei puneri sub interdictie fundamentata tocmai pe acest diagnostic in final dovedit fals.
Exista aceasta punere sub interdictie din 2018.
Ma refer la dreptul unei fiinte umane de a nu ii fi administrate substante chimice impotriva vointei ei. Cum este aceasta necesitate de auto-protectie legiferata ?
Mai clar spus, am nevoie sa ma trimiteti la legile care normeaza acest gen de drept individual uman.
Iata situatia,
In 2004, in urma unei diagnosticari FARA CONSULTATIE, un medic psihiatru mi-a aplicat diagnosticul de Schizofrenie Paranoida si, cu cooperarea parintilor, mi-a impus tratament, Am fost cooperant si am aceptat tratamentul, Facand Greseala de a nu cere o a doua parere medicala.
Tratamentul are o suma de efecte adverse nocive la nivel psiho-emotional si de stare generala.
In 2018, in urma demararii unui proces juridic, am ajuns la INML Mina Minovici Bucuresti, unde, In Urma Consultarii ELABORATE, un for de experti a hotarat ca nu prezint nici schizofrenie, nici o alta forma de deficienta psihica ci, in urma tensiunilor de o viata din sanul familiei, am capatat doar o anumita instabilitate emotionala.
Acum conform Scriptelor,hartiilor, am ramas insa inca in situatia de a mi se administra un tratament PSIHOACTIV adica care influenteaza fundamental procesele psiho-emotionale, tratament pentru o afectiune De Care NU Sufar.
Intrebarea mea este:
Care sunt drepturile mele de a refuza un tratament medicamentos ne-necesar conform legilor drepturilor pacientului si drepturilor omului in Romania ??
Din pacate, datorita si complexitatii legislatiei si raritatii unor astfel de cazuri nu am reusit inca sa gasesc un raspuns clar, de aceea ma adresez aici.
avocatnet.ro explicăm legislația
