Activitate flaviusstaff

Domnule Alexandru Surcel aveti perfecta dreptate. Din punctul meu de vedere este adult si ar trebui cumva sa deschida ochii si sa revina cu picioarele pe pamant. El sta cu maica-sa in Bucuresti. Toata ziua nu face decat sa doarma iar noaptea sa stea sa o terorizeze pe maica-sa. Da drumu la muzica la maxim si canta cu aia de la televizor. Le-a venit politia de nu stiu cate ori la usa. Zilele trecute a imbrancit-o pe maica-sa si a dat cu pumnul in usa de la lift. S-a lovit la mana si i-a dat sangele. Dupa acest episod maica-sa s-a dus la politie. L-a dat afara din casa si a dormit pe bancute prin parc o noapte. Dupa o noapte de dormit afara, ziua urmatoare s-a dus la un interviu de angajare. Semnase contractul cu respectivii dupa care l -au intrebat ce a patit la mana. Le-a zis ca s-a certat cu maica-sa ca a imbrancit-o si ca a dat cu pumnul in usa de la lift. Atunci angajatorul a zis ca nu poate sa colaboreze cu el. Planul meu ar fi sa incerc sa-l internez intr-un spital de psihiatrie sa i se puna un diagnostic sa ia un tratament. Comportamentul lui nu este al unui om normal. Nu stiu exact ce fumeaza dar comportamentul nu este al unui om care fumeaza iarba. Iarba nu da reactii violente din ce am citit. Cand l-am internat acum 2 ani la Obregia incepuse cu pastile. El zicea ca a luat mdma dar nici simptomele de atunci nu erau de mdma. Atunci delira si halucina. Zicea ca el este Dumnezeu si ca are 5000 de ani. Vreau sa l duc la un psihiatru si la psiholog. Poate ia un tratament. Dar nu vrea sa auda de asa ceva. Exista vreo posibilitate sa-l oblige cineva? Vreo instanta? Un judecator? Ce trebuie sa fac sa il poata obliga un judecator sa mearga la tratament? Nu mai putem cu el. Nu avem liniste. Copiii dupa o varsta ar trebui sa fie sprijin pentru parinti nu poveri. Maica-sa ieri a vrut sa-si dea demisia de la serviciu pentru ca nu mai poate. Ce ma sfatuiti sa fac pentru ca am ajuns la capatul puterilor cu el? Va multumesc din suflet pentru timpul acordat.

Va multumesc din suflet!

In calitate de consilier juridic. Strict din punct de vedere profesional, in cazul in care nu reusim sa facem niciun progres cu el ce ma sfatuiti sa fac? Nu pot sa am rabdare pana la Dumbezeu. Avem servicii de unde ne castigam mancarea si rata la apartament. Nu pot sa imi pierd serviciul pentru ca nu pot fiu cu mintea acolo. O sa incerc sa am rabdare cu el dar sunt om si rabdarea are o limita. Daca o tine in ritmul asta nu stiu unde ajungem. De ceva vreme ma gandesc sa l dau afara din casa sa se duca sa si traiasca viata asa cum vrea el dupa regulile lui. Daca ajung in acest punct, care ar fi optiunile? Stiu ca este cam radicala solutia dar eu simt ca am ajuns cam la capatul puterilor. Nu am cum sa pun aici mesaje audio pe care mi le.a trimis ca sa va puteti face o impresie mai exacta despre ce vorbesc.

Sunt convins ca in mare masura aveti perfecta dreptate. Din felul in care vorbiti probabil sunteti medic psihiatru sau psiholog. Problema mea este ca nu imi place sa il vad in situatia in care este dar nici nu vrea sa accepte vreun fel de ajutor. Singurul fel de ajutor pe care il vrea este sa primeasca bani si cat mai multi. Cand am ajuns cu el la Obregia a fost ultima ultima solutie. Ajunsese sa delireze si sa halucineze in asa hal ca am zis ca alta solutie nu mai exista. Si pana la urma s.a dovedit a fi o solutie buna pentru ca dupa externare si.a reluat scoala la care voia sa renunte si a reusit sa invete sa ia bac.ul. Nu stiu cum sa fac sa.l conving sa mearga la tratament. Daca ar exista si vreo portita sa.l pot forta sa mearga la tratament as fi dispus sa fac orice.
PS. Daca l.as vedea cu o fata parca as zice ca e un mare pas inainte. Nu are niciun interes in afara de iarba, bani si muzica trap care fix la consum de droguri incita.

Sunt perfect de acord cu dumneavoastra ca obregia nu e o solutie. In momentul in care a ajuns acolo deja ajunsesem la o limita si asta a parut ultima solutie. A fost si la psihoterapie cateva sedinte pana cand a zis gata nu ma mai duc pentru ca eu consider ca nu am nevoie. Problema in contiuare exista iar el nu vrea sa auda de niciun tratament sau consult de specialitate. In relatia cu el nu exista notiunea de discutie pentru ca nu vrea sa asculte de nimeni. Din punctul meu de vedere am ajuns in momentul de dinainte de obregia doar ca acum este major. Nu exista cale de dialog cu el. Nu vrea sa accepte punctul de vedere al nimanui. Tot ce face el, ce spune el este perfect. Ceilalti de pe langa el care au trecut prin viata si au avut niste experiente habar nu au de nimic. Asta ca sa nu mai zic de limbajul pe care il foloseste, felul in care ne injura si pe mine si pe maica-sa. Dati-mi o solutie ca am ajuns la capatul puterilor.

Buna ziua!
Ma aflu intr.o situatie din care nu gasesc iesire. Situatia sta in felul urmator. Acum doi ani am divortat de fosta sotie. In urma casatoriei avem un baiat care acum are putin peste 20 de ani. Problema este cu copilul. De cativa ani se drogheaza, l.am avut internat si pe la Obregia unde a stat trei saptamani la dezintoxicare. Intre timp eu am ramas in orasul natal iar mama lui s.a mutat la Bucuresti impreuna cu baiatul. De cand a terminat liceul nu face absolut nimic decat sa ceara bani de la mine si de la maica.sa iar cand nu primeste urmeaza scandal. Nu mai putem sa mai traim asa. Intrebarea mea este: El avand peste 20 de ani, nu s a dus o zi la facultate si serviciu nu are. Doar face scandal si se drogheaza. Care ar fii solutia sa nu mai avem nicio treaba cu el? Sa putem sa.l dam afara din casa, sa se duca sa traiasca dupa propriile reguli pentru ca regulile de la maica.sa din casa nu ii convin? Maica.sa nu mai vrea sa mai aiba de a face cu el, ii este frica de el. Si pe mine si pe maica.sa ne a injurat de nenumarate ori, nu exista pic de respect din partea acestui copil pentru parintii lui. Care este solutia sa nu mai avem nimic de a face cu acest copil nerecunoscator?