Activitate Aysha

Doamna/Domnule, eu nu vreau sa ma transpun in victima aici. Mi-am plans destul de mila. Da, am fost parasita de sot pentru o femeie mai tanara (dar nu neaparat mai frumoasa sau desteapta) dupa o casnicie de 11 ani pe parcursul careia m-am mai luptat sa-l mai despart de cateva. Da, eu am introdus actiune de divort pentru ca plecase de acasa se comporta ca un indragostit si-mi facea viata amara. Nici macar nu ne-am certat, nici explicatii nu mi-a dat. Ceea ce vreau eu acum este cum sa procedez cat mai corect astfel incat copilul meu sa sufere cat mai putin. Daca copilul nu mi-ar fi zis ca el nu vrea sa doarma in casa aceea (pentru ca l-a dus acolo) poate ca nu m-as mai framanta atat, dar este destul de mare si cu personalitate si nu pot sa-l fortez sa mearga daca nu-i face placere, doar ca sa nu-i mai platesc lui taica-sau cheltuieli de judecata. I-am oferit un program de vizita mult mai flexibil , dar nu a acceptat. Eu sunt o persoana decenta si n-as fi vrut sa ne "porcaim" in instanta, dar nu stiu daca se poate, pentru ca el a solicitat probe cu martori. Martori am si eu, dar tare n-as fi vrut sa implic persoane straine in mizeria asta. Poate sa citeze ca si martor pe partenera lui? Se poate sa fie audiat doar copilul fara sa mai se apeleze la martori? Multumesc de raspunsuri.

Este interesant si va multumim ca aflam punctul de vedere al unei persoane crescute de un singur parinte, dar incercati sa va puneti si in locul nostru. Am apelat la Dvs. ca avocati cu anumite experiente si oameni care au fost confruntati cu aceste probleme tocmai ca ne pasa si vrem sa ne intelegem copiii si sa-i facem sa sufere cat mai putin, sa incercam sa fim cat mai rationale. Intr-adevar poate ca mai avem in suflet mania pentru ca a trebuit sa capatam statutul de "femei divortate". Eu una sunt familista convinsa si parintii mei au o casnicie de peste 40 de ani, deci am un cult al familiei si am refuzat mult timp sa admit varianta divortului, dar nu este o alegere buna nici sa suferi o viata doar ca sa nu creasca copilul tau fara ambii parinti. Barbatul meu s-a comportat in casnicii ca la restaurant: vii, comanzi, te uiti in farfuria vecinului si vezi ca parca ar fi mai bun ce mananca el si schimbi ce-ai ales ca nu-ti mai place. Cand ai divortat o data, hai ca poate a fost o greseala a tineretii, a doua oara n-am ales pe cine trebuie, dar deja a treia oara e o problema la mijloc. Unui astfel de barbat sincer, cat as vrea sa fiu de rationala nu i-as gasi scuze.
In cazul meu intr-adevar singura vinovata, dar ar fi sa caut un tap ispasitor,as fi eu ca n-am ales pe cine trebuie, dar incerc sa vad jumatatea plina a paharului. Un astfel de barbat trebuie sa dea "educatie de viata" copilului meu, caci asa e legea facuta, alaturi de o femeie putin mai mare decat cel mai mare dintre copiii lui. Eu, sincer, voi incerca sa pun vointa copilului meu mai presus de mine si de ce as vrea eu: cand vrea sa-si viziteze tatal sa o faca, cand nu e alegerea lui. Oricum, multumesc pentru sfaturile primite tuturor, incerc sa vad putin mai limpede lucrurile.

Draga Anne, copilul meu, chiar daca nu o arata, stiu ca are sufletelul zdrobit si ca deocamdata nu discerne ce e bine si ce e rau. Eu traiesc insa cu convigerea ca pe masura ce o sa creasca va alege singur, sau daca nu ii va place locul in care va fi dus va cere singur acasa langa mama. Peste cativa ani va avea prieteni, colegi alaturi de care va voi sa petreaca mai mult timp decat sa se duca sa vada "figurile" partenerei tatalui lui. Cu siguranta ca aceste femei in momentul in care iti iau barbatul nu se gandesc la suferintele copiilor, deci cat crezi ca o sa le pese de ei cand va trebui sa-i suporte 2 weekend-uri pe luna? Cand relatia lor cu barbatul tau este inca calda, ca sa le faca pe plac, iti accepta copilul, dupa care il vor vrea cat mai putin prin preajma lor. Este o chestiune de timp, iar noi trebuie sa avem rabdare.
Pe mine ma doare faptul ca prin intermediul copilului inca mai imi controleaza viata si de-abia mai uitasem prin ce a trebuit sa trec.
Pot sa iti impartasesc din experienta mea si ca femeie casatorita cu barbat care mai avea copii din prima casatorie (numai ca eu cand m-am maritat cu el era divortat de 5 ani iar de existenta copiilor am aflat inainte de nunta cand nu prea mai aveam cale de intoarcere), iar acum ca femeie divortata care trebuie sa-si lase copilul in casa femeii care i-a distrus universul.
Multa bafta si intelepciune, cum zicea cineva pe aici si daca vrei mai vorbim.

Inteleg de la Dvs. ca nu prea am sanse sa se aprobe programul propus de mine. Eu m-am gandit strict la dorinta copilului de a nu petrece noptile acolo, nu la mine personal. daca nu m-am facut inteleasa eu nu m-am opus niciodata ca fostul sa aiba relatii personale cu copilul nostru, numai ca nu as vrea sa-l duca din casa in casa. El se plictiseste repede intr-o relatie. A mai fost casatorit si mai are 2 copii din casatoria anterioara, iar unul din motivele fostului divort a fost faptul ca nu se ocupa de educatia copiilor si nu contribuia material la nevoile familiei. Acest proces este o satisfacere doar a orgoliului personal pentru ca stie ca pentru mine copilul este totul Daca il interesa numai copilul nu cred ca mai era nevoie sa ceara cheltuieli de judecata.

Nu se tine cont de faptul ca tatal nu detine locuinta proprie? Astazi poate avea relatii de concubinaj cu o femeie, maine cu alta, instanta este de acord ca minorul sa-si urmeze tatal oriunde? Casa in care locuieste tatal acum este un apartament de 2 camere, deci copilul nu ar avea un dormitor propriu cu birou, calculator si ce ii mai trebuie unui scolar. Nu are importanta acest lucru? Care este minimul de confort de care se tine cont in ancheta sociala astfel incat sa fie favorabila tatalui?
Am incercat sa ma inteleg cu fostul sot asupra unui program de vizita, dar nu este de acord. I-am propus sa ia copilul in cursul saptamanii de 2 ori cate 2-3 ore si sambata sau duminica o data la 2 saptamani functie de programul copilului de la ora 12 la ora 20, iar in vacante o saptamana. Nu am cu cine sa ma inteleg.
Multumesc tuturor de raspunsuri.

Subiectul pe care vreau sa-l abordez a mai fost discutat, dar cum fiecare subiect are particularitatile lui... nu am reusit sa ma regasesc in niciunul din cazuri.
Am divortat in urma cu un an invocand culpa comuna fara motivare de cauze, prin aceasta actiune atribuindu-mi-se si custodia copilului (10 ani) si stabilind de comun acord un cuantum de pensie alimentara. In realitate au existat motive: fostul sot parasise domiciliul deoarece avea o relatie cu o colega. Timp de cca 8 luni nu a solicitat sa vada copilul decat de 2 ori si ii telefona destul de des. In urma cu 3 luni i-am solicitat verbal majorarea pensiei de intretinere, a fost de acord conditionandu-ma sa las copilul 2 weekend-uri pe luna sa locuiasca la domiciliul concubinei. Nu am fost de acord si in scurt timp mi-a inaintat proces de stabilire program de vizita: 2we complete la domiciliul concubinei si vara 2 saptamani, invocand o serie de motive mincinoase: ca nu ma implic suficient in educatia copilului, ca nu am lasat copilul in concediu cu el, etc. Am facut actiune de intampinare prin care am adus dovezi ca situatia copilului la invatatura este excelenta si ca a participat la tot felul de concursuri si am avut un inscris de la el prin care imi spunea ca anul acesta nu a avut concediu si, in plus i-am propus si eu un program de vizitare, destul de flexibil, dar fara dormit peste noapte.
Mentionez ca nu m-am opus niciodata ca fostul sot sa mentina relatii firesti cu copilul lui, chiar daca suferintele mele ca sotie au fost mari si s-a purtat cu mine sub orice critica. Ca tata nu am avut foarte multe sa-i reprosez.
As vrea sa stiu daca am vreo sansa sa obtin programul de vizita fara ramas peste noapte la domiciliul acelei femei, avand in vedere ca in wend copilul face cursuri de lb. straine si pe masura ce va creste probabil vor urma meditatii la diverse materii, iar spatiul meu locativ este net superior fata de cel in care locuieste fostul sot. Mentionez ca s-a dispus ancheta sociala la domiciliul unde vrea sa duca copilul.
Va multumesc anticipat.