Mulțumesc. Aș fi apreciat și mai mult un răspuns argumentat.
Între timp am mai studiat problema și am realizat că eu am luat în considerare art 87 din OUG 195/2002, care a fost abrogat. Cred că în ziua de azi relevant e art 337 din legea 286/2009, unde zice că refuzul de a se supune prelevării de mostre biologice se pedepsește. Eu nu aș exclude categoric etilotestul din aer expirat din categoria prelevării de mostre biologice. În aerul respirat există material biologic. Totuși având în vedere că legiuitorul înainte avea ambele exprimări și acum are doar una, mi se pare că intenția e clară. Asta dă oarecare libertate unui judecător să interpreteze legea după cum crede de bună cuviință, în ambele sensuri, iar eu nu văd cum aș putea să argumentez că prelevarea de aer expirat nu este prelevare de mostre biologice. Ce argumentație legală ar exista, de unde ar rezulta că prelevarea de mostre biologice din aerul expirat cu un aparat de tip etilotest nu face subiectul art 337 care prevede sancțiuni penale pentru refuzul supunerii prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei?
Este refuzul etilotestului în sine ilegal, dacă se acceptă prelevarea testelor biologice?
Pentru a preveni răspunsuri de genul "De ce ai refuzat. Nu mai bea." Țin să spun că nu conduc, nu dețin permis de conducere, și nici nu consum alcool.
Etilotestele din respirație au o precizie scăzută și o rată de falsă pozitivare mai mare decât probele de sânge. Ăsta ar fi un motiv rezonabil de refuz, dar îmi este neclar dacă este și legal. Legea spune că refuzul etilotestului sau a probelor de sânge este infracțiune. De aici eu înțeleg că refuzul oricăreia este infracțiune. Adică dacă polițistul îți cere să te supui un etilotest și refuzi, este infracțiune, chiar dacă nu refuzi testul de sânge. Sau dacă nu ți se cere test de sânge, ci doar etilotest și refuzi, e infracțiune. Sau invers, dacă polițistul nu îți cere să te supui etilotestului, dar îți cere test de sânge, iarăși trebuie să te supui, altfel e infracțiune.
Mai nou, există și testări de alte substanțe care limitează capacitățile de a opera mașini, în afară de alcool.. Și la alea există teste rapide, echivalente etilotestului, dar din păcate cu rată de fals pozitivare și mai mare decât al etilotestului. Și acolo există și teste de sânge cu rată de fals pozitivare mult mai mică, adică sunt mult mai precise. La testarea altor substanțe, e aceeași regulă, adică este infracțiune refuzul testului rapid, chiar dacă este acceptat testul de sânge?
Mai departe, în situația în care testele mai puțin precise, adică cele rapide, respectiv etilotestul, nu se pot refuza legal, pentru că refuzul e infracțiune, există dreptul de a cere și test de sânge sau doar opțiunea? Adică poate statul refuza cererea de a face un test de sânge pentru substanțe care afectează capacitatea de a conduce, fie că e vorba de alcool, fie de altceva?
Eu aș spune că statul nu are dreptul să refuze să facă un test de sânge, pentru că refuzul ar fi împotriva Art. 21 al constituției, în sensul în care refuzul statului de a face un test de sânge ar îngrădi dreptul cetățeanul în a se adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime și anume de a demonstra că nu se află sub influența unor substanțe care să îi limiteze capacitatea de a conduce. Pe de altă parte, judecătorii judecă aplicarea legislației, nu constituționalitatea legislației, care e o prerogativă a Curții Constituționale. Deci întrebarea este dacă există vreo lege sau uzanță care să permită refuzul statului de a face un test de sânge. Și, totodată, dacă există vreo lege din care să rezulte explicit dreptul cetățeanului la un test de sânge, care să nu necesite o interpretare a constituției.
Interpretările mele au valabilitate... limitată. De asta întreb și sunt curios să aud interpretările celor care se pricep mai bine.