Activitate George Neacsa

Regret că s-a creat o oarecare confuzie,
Eu am dorit să prezint un caz particular.
Doi bătrâni își lasă unul altuia agoniseala de o viață prin testament.
Caz particular, voința a două persoane care
s-au iubit o viață.
De ce n-ar trebui ca testamentul, repet în acest caz, să aibă prioritate?
Nu m-am referit la testanent în general, sau în particular la cazul în care cel rămas singur se va "îndrăgosti" și împărți greșit sau va risipi averea.
Nu, în acest caz Codul Civil să-și facă treaba. Dar chiar și așa, nu vi se pare puțin cinic să vorbim de "îndragostire" în condițiile prezentate? Nu ar fi fost firesc să vorbim despre durere, suferință și singurătate?
De ce nu este etic ca un bătrân să aibă ceva bani, și să hotărască singur cum și cine îl va îngriji?
De ce să-și piardă siguranța financiară, libertatea de alegere și nu în ultimul rând demnitatea?

Bună ziua,
Suntem căsătoriți de 5o de ani și avem împreună 2 copii. Cu toate că sunt copii buni și cu stare materială foarte bună, ne-am făcut fiecare câte un testament legalizat la BIN, lăsându-ne unul altuia tot ceea ce am strâns o viață. Un apartament cu 2 camere, un autoturism și cate 100k lei fiecare deținuți în titluri de stat.
În cazul în care copiii se dovedesc a nu fi chiar atât de buni și vor ataca testamentul, cerând partea de succesiunea conform Noului Cod Civil, cu ce cotă va rămâne soțul supraviețuitor din bunurile enumerate mai sus.
Există vreo cale/formă de a asigura soțul supraviețuitor să rămână cu tot ?
Este etic Codul Civil, care încalcă ultima dorință a unei persoane și lasă la discreția copiilor liniștea și siguranța materială a unui vârstnic de 70-80 de ani?