rino83 a scris:
Mie un aspect legat de scopul imediat persista in a-mi provoca o stare de discomfort, fiindca desi poate s-a mai dezbatut tot mi se pare ciudata faza.
Astfel, lipsa scopului imediat la incheierea contractului e sanctionata cu nulitatea absoluta...lipsa discernamantului, care conduce in mod direct atat la lipsa scopului imediat cat si a celui mediat, e sanctionabila cu nulitatea relativa (in cazul in care se solicita)...cel care a fost vaduvit de dicernamant (deci a lipsit si scopul imediat) la incheierea actului are la indemana doar 3 ani pt. a declara actiune in anulare...in schimb, cel in privinta caruia a lipsit doar scopul imediat poate oricand solicita constatarea nulitatii actului respectiv...mie nu mi se pare fair-play, in schimb mi se pare straniu ...corect mi s-ar fi parut ca si lipsa discernamantului sa fie acoperita de posibilitatea invocarii nulitatii absolute, nu relative.
Patrick, poate doresti tu sa intervii si sa faci lumina :D
In cazul in care lipseste discernamantul,dupa cum s-a zis mai sus, persoana fara discernamant poate fi prejudiciata sau nu de actul juridic. Nulitatea relativa vine in sprijinul ei,astfel incat,daca actul ii este folositor,nulitatea nu poate fi invocata de alta persoana interesata,in detrimentul sau.
Nu stiu exact cum este practica,dar consider ca ,daca in termenul de 3 ani persoana fara discernamant nu a invocat nulitatea relativa,va putea invoca nulitatea absoluta pe temeiul lipsei cauzei imediate. Nu stiu sa fie exclusa aceasta posibilitate. Prin urmare,persoana fara discernamant nu este prejudiciata de termenul de 3 ani. In schimb,nu i mai foloseste la nimic faptul ca este singura care poate invoca nulitatea relativa,atat timp cat alta persoana interesata poate invoca si dupa cei 3 ani nulitatea absoluta.
Fie este o lacuna a legii,fie exista posibilitatea ca persoana care incheie un contract sa fie lipsita de discernamant si ,in acelasi timp, sa aiba prefigurarea mentala a contraprestatiei (deci sa existe cauza imediata).