se intampla exact ca la polite. adica suntem pusi sa semnam amenda. intr-o prima faza se identifica persoana care a comis greseala si, daca aceasta recunoaste - ceea ce se intampla mai intotdeauna -, este pusa sa completeze si sa semneze un formular cu nume, functie si cuantumul amenzii, formular care ajunge la biroul de resurse umane si in baza caruia i se retine din salariu suma de bani. alta dovada de retinere a acelor bani nu exista, doar formularul despre care va vorbeam si propria semnatura.
buna ziua din nou si va multumesc foarte mult pentru raspuns. in legatura cu amenda primita, cazul pe care vi l-am prezentat mai sus nu cred ca se incadreaza la abatere disciplinara. este o practica destul de frecventa la un ziar, cel putin la ziarul la care lucrez eu, in momentul in care apare o greseala majora intr-un ziar, fie greseala de litera, fie un cuvant care nu-si are locul acolo, fie greseala de continut, cel care ia decizia sanctiunii este redactorul-sef, care sanctioneaza 3 oameni odata, si anume pe redactorul articolului respectiv, pe seful departamentului respectiv si corectorul, adica cei 3 oameni pe sub ochii carora a trecut articolul respectiv. ultima data cand ni s-a aplicat o astfel de sanctiune a fost nu mai departe de acum o luna, greseala din ziar a fost reperata nu de redactorul -sef, ci chiar de directorul editorial al trustului de presa. depinde in cea mai mare masura de cel care repereaza greselile in ziar. dar in general, redactorul-sef este cel care ii propune directorului editorial sanctiunile, iar acesta le aplica.sanctiunile au fost pana acum in cuantum de 50 lei. desigur, nu generalizez, au fost si situatii cand au aparut greseli in ziar si nu le-a identificat nimeni din conducere si atunci a scapat toata lumea fara sanctiuni.
va multumesc.
buna ziua
problema pe care doresc sa o aduc in discutie este urmatoarea: sunt angajata din luna aprilie a.c. la un cotidian, pe postul de corector. de la data semnarii contractului de munca, adica luna aprilie, si pana in prezent, volumul de munca a crescut foarte mult, prin suplimentarea numarului de pagini ale ziarului si prin suplimentarea numarului de publicatii ale trustului de presa caruia ii apartine cotidianul la care lucrez. asa incat, daca la data semnarii contractului, numarul de pagini pe care noi le aveam de corectat era 350, in prezent acesta a ajuns la aproape 500 (mai precis 490). salariul, in schimb, a ramas acelasi. ba mai mult, departamentul corectura nu a mai beneficiat de o marire salariala de aproximativ 3 ani de zile (si asta nu o spun eu, care sunt angajata de 8 luni, ci o sustin colegele cu vechime de cativa ani). si asta in conditiile in care, in contractul de cesiune (numit si de drepturi de autor), pe care toti angajatii din presa il semneaza, fie ei redactori sau soferi (si nu e o gluma), exista prevederea conform careia salariul angajatilor creste proportional cu marirea volumului de munca. mai mult de atat, ni se refuza angajarea chiar si a unui singur om in plus peste cei 8 deja existenti. noi nu am incercat sa mergem si sa vorbim direct cu directorul general, de acest lucru ocupandu-se seful nostru direct, care nu a putut decat sa ne dea o explicatie de-a dreptul puerila a refuzului maririi salariului si a suplimentarii cu un post, si anume aceea ca directiunea considera ca departamentul corectura este un departament care nu-si justifica activitatea, intrucat redactorii scriu atat de bine incat conducerea nu crede ca ar mai fi nevoie si de corectori. in prezent pot spune ca ne simtim depasiti de volumul de munca, motiv pentru care au fost cazuri in care nu am sesizat greseli evidente pentru care am fost sanctionati cu amenzi de 50 lei. nu avem decat promisiuni, ca de la anul se va mai mari salariul, ca de la anul va mai angaja un om, ca de la anul... vor face multe lucruri pt noi, pe care nu le-au facut pana acum, si va fi bine si frumos. doar ca suntem dusi de nas cu astfel de promisiuni de prea mult timp ca sa le mai dam crezare. as mai avea de enumerat cateva aspecte care tin de codul muncii si pe care eu le-am sesizat si as astepta de la dvs o parere pertinenta legata de aceste aspecte: de exemplu, stiu ca in codul muncii este prevazut faptul ca zilele de sambata si duminica, ca si zilele de sarbatoare, in care angajatul trebuie sa munceasca, prin natura meseriei, trebuie platite suplimentar. mai stiu ca munca prestata dupa orele 22.00 se considera munca de noapte si ar trebui remunerata suplimentar. destul de frecvent, noi ramanem in redactie pana dupa orele 23.00, 24.00 si ma intreb daca orele astea ar trebui si ele cumva platite. si o ultma nedumerire: este firesc ca noi, care avem toti studii universitare si unii dintre noi chiar postuniversitare, sa avem salariul egal cu al soferilor care deservesc acelasi trust de presa?
rugamintea mea ar fi sa-mi aratati calea pe care ar trebui s-o iau, ce as avea eu de facut in conditile in care ma simt nedreptatita? va multumesc din suflet.
avocatnet.ro explicăm legislația
