Uzufruct prin testament si nu inainte , deoarece , daca il instituiti cat sunteti in viata , renuntati la un drept al dvs. - folosinta apartamentului . Si nu e bine , oricata incredere ai avea , sa te pui singur la cheremul nimanui . Viata te poate duce in directii pe care nu le-ai fi banuit vreodata ( nu cred ca nu stiti macar doua-trei cazuri in care cupluri sudate , pe care le considerai de nezdruncinat , s-au destramat ) … Il napadeste pe unul dintre ei o “ vara indiana “ si , tot ce era inainte se duce pe apa sambetei … Nu se mai “ regaseste “ alaturi de cine era cat se poate de fericit pana mai-ieri . Chiar nu poti sa stii … Prudent este sa obtina acest drept DUPA decesul celuilalt . Si - iarasi - prudent este sa se faca testament de catre ambii , ca fiecare sa se stie asigurat cat traieste . Au americanii o vorba , “ better safe than sorry “ , cum ar veni - mai bine sa fi precaut , decat sa-ti para rau .
Stimata @Shirley100 , poate nu e decat gelozia unui copil care vede ca o straina i-a inlocuit mama , nu neaparat rautate . Am banuiala ca nu stiti despre baiat decat din ce povesteste sora , nu si tatal . Am mari suspiciuni ca acesta e chiar atat de fericit ca-si indeparteaza fiul , dar s-ar putea sa ma insel . Chiar daca ar obtine drept de proprietate pe 1/2 din apartament , sora dvs. tot fara casa ar putea ramane , la un eventual deces al sotului . Cu o suma de bani , dar fara casa . Copilul isi va mosteni tatal , fara nici o discutie , la fel si sotia , in proportiile prevazute de lege . Iar daca fiul va cere partajul , va trebui ca sora sa-i plateasca sulta pe partea lui , sau sa vanda si sa imparta banii . Oricum , nici o manevra nu se poate face , pana nu e platit apartamentul . In cazul unei donatii a acelei jumatati , fiul o va putea ataca ( pentru liberalitati excesive , care ii incalca rezerva ) si va obtine in total 1/2 din apartament . Sora dvs. nu are copii , la decesul ei va fi mostenita de rudele ei . Pentru cumnatul dvs. nu cred ca e motiv de fericire … Si - iarasi - nu prea stim care e ordinea “ plecarilor “ … Poate va fi multumit sa-i instituie un drept de uzufruct viager , asa sora va avea siguranta ca nu ramane fara acoperis cat traieste , iar el va fi linistit ca nu-si nedreptateste fiul , ci doar ii amana intrarea in posesia mostenirii pentru o vreme . Asta , cum v-am spus , dupa ce e platit apartamentul…
Nu e răutăcios.
Dar sunt dubios de frecvente poveștile in care soțul are un copil din prima căsnicie, care face numai rele și de care se teme a doua soție și copiii ei, ca va fi un soi de bau bau, care vine sa le ia averea.
A fi copil din prima căsătorie a devenit un fel de stigmat.
Pana la urma, când a acceptat sa îl ia de soț, sora știa ca mai exista un copil și dacă soțul e mai delasator, de ce nu a contractat sora dvs creditul și nu a cumpărat dânsa imobilul?
Am mari indoieli ca banca va accepta sa se inscrie in cartea funciara aceasta sarcina , pentru ca , in caz ca ar fi nevoita sa execute bunul , nu o va putea face , va trebui sa respecte dreptul de uzufruct .
Și dacă stăteau în chirie, nu ar fi plătit jumătate din cuantumul chiriei, mâncarea și facturile?
Adică...e și casa în care locuieste ea.
Iar legal, da, fiul este îndreptățit sa își moștenească tatăl și sa își pretindă partea. O spuneți de parca asta îl face cumva vreo persoana rea și hapsână.
În primul rand, cât timp imobilul este ipotecat, nu se poate face absolut niciun act fără acordul scris al băncii.
Iar dacă sora vrea sa devina coplatitor, sa se gândească bine și la situația în care soțul nu va mai achita rata, caz în care va trebui sa o suporte singură.
În al doilea rand, dacă îngrijorarea dânsei este sa nu fie data afara din casa, soțul ii poate constitui un drept de uzufruct viager (adica dreptul de a locui în imobil și de a-l folosi pana la deces).
Dar bineînțeles, tot cu acordul băncii.
Este corect ce a spus mai sus cineva, cu un testament tot va fi necesara dezbaterea succesorala. Se pot face si numai acte intre vii, sigur, caz in care nu mai este necesara vreo dezbatere, dar este un risc pentru dv., va limiteaza puterea de dispozitie asupra bunurilor in timpul vietii. Dar toate astea se stabilesc la o discutie mai ampla cu un avocat, intai trebuie sa va informatai si sa intelegeti bine efectele actelor, apoi alegeti.
Scopul este ca cei doi, fiu si sot, sa scape nu de succesiune, ci de eventuale partaje costisitoare. Cam la asta poate ajuta, in cazul de fata, un testament.
Testamentul este un act reglementat in Codul civil. Sigur ca el nu evita o dezbatere succesorala, insa asta nu il face inutil. Scopul lui este cu totul altul, de a lasa lucrurile intr-o ordine dorita de autorul care lasa mostenirea. Sa ramana lucrurile cum isi doreste el sau ea, asta e scopul testamentului. Si asta pare sa vrea si doamna.