Multumim foarte frumos pentru motivarea hotararii.
In ceea ce priveste problemele ridicate, sunt 2 distincte:
- daca a existat o hotarare irevocabila de restituire a bunului respectiv, similar cauzei Brumarescu, atunci este evident ca bunul nu poate fi vandut pentru ca nu se mai poate face aplicarea APARENTEI IN DREPT. Legea 1/2009 conditioneaza valabilitatea contractului dintre stat si chirias de BUNA CREDINTA a chiriasului. Daca exista o hotarare judecatoareasca irevocabila, foarte important ar fi fost ca acea hotarare sa fie trecuta in registrele de publicitate imobiliara, iar atunci BUNA CREDINTA a chiriasului nu putea subzista.
Eu cred ca daca exista o hotarare irevocabila pentru fostul proprietar, atunci actele organelor de stat care au instrainat ulterior deciziei irevocabile de instrainare pot fi anulate pentru NERESPECTAREA DECIZIILOR JUDECATORESTI. Insa sunt cazuri rare, nu stiu cati fosti proprietari au decizii irevocabile si nu pot intre in posesia imobilelor lor.
- in legatura cu respecarea legii 112/1995, daca motivul pentru care se sustine ca nu a fost respectata legea 112/1995 este faptul ca statul a instrainat un bun pe care nu il preluase cu titlu valabil, contractul de vanzare cu chiriasul nu este afectat, iar revendicarea nu este admisa pentru ca:
1. diferenta cu titlu valabil / fara titlu valabil exista doar pana la intrarea in vigaore a legii 213/1998.
2. legea 1/2009 abroga articolul din legea 10/2001 prin care se prevedea ca bunurile preluate fara titlu valabil raman proprietatea fostilor detinatori.
3. legea 1/2009 prevede ca Buna-credinta a chiriasilor este suficienta pentru ca contractul de vanzare cumparare sa fie "titlu opozabil de proprietate". Deci lipsa titlului de catre stat e acoperita de Buna-Credinta a chiriasului.
4. decizia curtii constitutionale din 10 decembrie 2008 asupra constitutionalitatii modificarilor legii 10/2001 arata ca nu se mai face o diferenta intre contractele dintre stat si chiriasi care au ca obiect bunuri fie preluate de stat cu titlu valabil, fie fara titlu valabil. Toate sunt preluari abuzive si au acelasi regim, regelmentat de legea 10/2001, care prevede acum ca vanzarea catre chiriasi duce la imposibilitatea restituirii in natura.
Ceea ce argumentezi tu, comparatia intre un impostor si stat nu poate fi primita. In legatura cu statul exista o prezumtie de incredere. Atat timp cat organele statului ti-au vandut, buna-credinta a chiriasului nu poate fi pusa la indoiala din start. Nu te poti increde in cineva mai mult decat in stat. Daca statul e vazut de la inceput ca mafiot, atunci nu mai trebuiesc respectate legiile lui. Spre exemplu o lege penala ar putea fi ignorata pe rezonul ca statul a fost impostor cand a regelementat o anumita infractiune. Nu e admisibil.
Binenteles, daca in concret se dovedeste o coniventa frauduloasa intre stat si chirias, buna credinta dispare. Insa prezumtia de buna credinta exista si e puternica, intarita de legea 10/2001.
Mai mult decat atat, si intre particulari exista acea teorie a mandatarului aparent, in care buna credinta a cumparatorului acopera viciile mandatului.
Si in recurs legea 1/2009 poate fi invocata, fara dubiu. Invocarea unui text de lege nou intrat in vigoare nu reprezinta o administrare de probe. In recurs este interzisa administrarea de probe pentru a stabili situatia de fapt, pentru ca recursul reprezinta o judecata exclusiv in drept, adica se iau doar in discutie normele juridice aplicabile in interpretarea lor corecta. Nici macar nu trebuie depuse inscrisuri care sa dovedeasca intrarea ei in vigoare, pentru ca IURA NOVIT CURIA (instanta cunoaste dreptul). Este suficient sa invocati noua forma a articolelor din legea 10/2001, iar instanta va fi obligata sa tina seama de acestea.
Gresit.
Legea 1/2009 (adica varianta modificata a legii 10/2001) se va aplica tuturor actiunilor in revendicare asupra unor imobile ce fac obiectul legii 10. Imobilele dobandite de chiriasi NU se mai pot restitui in natura.
Argumentul adus de unii dintre voi conform caruia judecatorul este cel care decide daca se aplica sau nu legea 10/2001, din pricina recursului in interesul legii din 9 iunie 2008, este gresit pentru urmatoarele consideratii:
- recursul in interesul legii stabileste o regula, o exceptie si o exceptie de la exceptie:
regula: legea speciala (10/2001) se aplica cu prioritate fata de dreptul comun (revendicare pe cod civil)
"Concursul dintre legea specială şi legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială."
exceptia: legea speciala nu se va aplica, totusi, cu prioritate, daca hotararile CEDO dau prioritate dispozitiilor dreptului comun.
"În cazul în care sunt sesizate neconcordanţe între legea specială (Legea nr. 10/2001) şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, convenţia are prioritate"
exceptia de la exceptie: insa, exceptia se va aplica DOAR daca admiterea actiunii in revendicare nu ar aduce atingere unui alt drept de proprietate (dreptul dobandit de chiriasii-cumparatori) sau securitatii raporturior juridice. Deci se aplica tot prima regula, adica actiunea in revendicare nu poate fi admisa deoarece legea speciala deroga.
"Această prioritate poate fi dată în cadrul unei acţiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care, astfel, nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securităţii raporturilor juridice."
In cazul in care chiriasii au cumparat casa nu se poate face abstractie de legea 10 si nu se poate aplica dreptul comun, intrucat s-ar aduce atingere dreptului de proprietate al chiriasilor. Exceptia prevazuta in RIL se poate aplica doar cand imobilul nu a fost instrainat.
- Mai mult, in varianta apocrifa a motivarii RIL-ului ce mai circula prin instante, semnata doar de Presedintele ICCJ Nicolae Popa, se mentioneaza ca RIL se va aplica doar pana cand legiuitorul va interveni si va solutiona aceasta problema. Legiuitorul a intervenit, a solutionat problema prin legea 1/2009: imobilele instrainate chiriasilor nu se mai restituie in natura.
- Apoi, trebuie luate in considerare cele 2 hotarari ale Curtii Constitutionale din 10 decembrie 2008 si 14 ianuarie 2009, ale caror motivari subliniaza ca atitudinea legiuitorului a fost aceea de a da putere principiului APARENTEI IN DREPT si ca optiunea sa este de a PROTEJA SECURITATEA RAPORTURILOR JURIDICE.
Deci nu mai exista niciun argument juridic pentru care judecatorul ar avea posibilitatea de a se intemeia fie pe legea 10/2001, fie pe dreptul comun. In reglementarea interna actuala, actiunile in revendicare nu mai pot fi primite. Argumentele contrare sunt superficiale.