Inainte sa indraznesc sa imi scriu problema aici,stateam noaptea si cautam situatii similare ca sa imi fac o idee despre cat de grava e problema mea. Negasind nici una ca a mea si neavand timp sa merg la un specialist intre cele doua slujbe m-am hotarat sa apelez la sfaturile dumneavoastra. Si ma bucur ca am facut-o pt.ca acum sunt mult mai sigura pe mine si stiu exact ce am de facut atunci cand fostul sot ma suna sa ma intrebe cand duc copilul acasa. Intradevar sunt multe persoane in astfel de situatii si chiar dc problema nu poate fi rezolvata asa usor cel putin capatam putina incredere in noi si forta sa punem piciorul in prag la astfel de comportamente. Nu vreau sa ii creez nici un fel de probleme fostului sot,nu vreau sa intervin in relatia dintre el si fiica noastra. Vreau doar sa inteleaga ca vrem sa avem o viata decenta si linistita,ca copilului ii este foarte bine acum,incepe sa isi revina dupa toate scenele facute de el si sa nu mai sufere atat de mult din cauza ca el a fost si este efectiv nepasator fata de ea. A primit exact ce a cerut. Acum poate sa se mute dintr-un loc in altul linistit,sa se trezeasca in fiecare dimineata in alt pat iar noi nu mai plangem si nu ne mai facem griji dc mai vine acasa sau nu. Imi este jena si rusine de toate cate s-au intamplat intre noi,il compatimesc pt ca a ales viata pe care a ales-o si sper ca intr-o zi se va linisti si va reusi sa fie fericit. Imi pare extraordinar de rau ca intre el si fiica lui este o distanta asa de mare,dar nu este de nestrabatut. Insa pana cand va intelege ca nu are de ce sa se poarte asa cu mine si ca trebuie sa ne lase sa ne refacem viata,eu ce fac? O ascult pe mama plangand la telefon ca a mers la ea la serviciu si i-a facut scandal? Eu ce fac cand merg in Romania? Stau numai in casa de teama sa nu ma intalnesc cu el si sa faca ce imi promite la telefon? Dc ma trezesc cu el la usa aici? Nu mi-e teama doar asa din senin,mi-e teama pt. ca nu m-ar agresa fizic si verbal pt. prima data. Sa merg la politie? Or sa imi spuna ca si pana acum:doamna problema trebuie sa o rezolvati la tribunal,noi nu putem face nimic pana cand nu aveti macar cateva zile de spitalizare!!!! Ce sa mai zici cand auzi asa ceva? Si certificatele medico-legale,ce pot sa fac cu ele?Le pastrez ca amintire pt. ca in momentul cand am divortat d. avocat care m-a reprezentat mi-a spus ca nu am martori ca el m-a lovit asa ca nu are rost sa mai agravam problema . Intr-un fel la momentul respectiv poate ca a avut dreptate dar acum regret ca nu le-am prezentat instantei. La putin timp dupa divort venea la mine la serviciu si nici nu pot sa citez ce putea sa spuna. Sa cer ordin de restrictie? Dar cum ramane cu relatia dintre tata si fiica? Am indurat tot si am crezut ca o sa inceteze. Numai ca acum vad ca fetitei ii merge bine,dupa multe regrese incepe sa progreseze din nou,sa rada sa se joace ....Ma intreaba si acum de ce facea tati asa si asa,de ce nu imi cumpara haine si jucarii ca tine? De ce nu se juca cu mine? De ce ma iubeste mai mult x?(prietenul meu). Iar eu ca sa nu o dezamagesc ii spun:tati lucra foarte mult si nu avea timp sa se joace cu tine,lucreaza si acum foarte mult dar in curand o sa va vedeti si o sa petreceti timp impreuna. Numai ca fetita nu se mai multumeste cu raspunsurile mele,ba mai mult,trage singura concluzii si imi spune:mami cand voi fi mare si o sa pot merge singura cu avionul o sa ma duc la tati sa vad unde lucreaza si de ce lucreaza asa mult. Si atunci o sa-l cert pt ca a fost rau cu tine. Cu toata parerea de rau pt el....trebuie sa imi refac viata de dragul copilului cel putin,sa ii ofer dragoste si atentie. Stiu ca nu ii pot tine loc si de tata,dar daca el nu e in stare sa ii fie tata eu ce pot sa fac decat sa ii multumesc lui Dumnezeu ca am gasit un om bun ,fara vicii care ne iubeste si ne acorda toata atentia lui?
Cu toate ca mi-a facut mai mult rau decat bine,cu toate ca dupa ce s-a nascut fetita noastra disparea cu saptamanile de acasa(mai tarziu,pe la 6 luni ale copilului am aflat si de ce....avea o relatie cu o colega de serviciu) necontribuind in nici un fel la cresterea si educarea fetitei ,desi avea o sursa de venit ,nu am vrut niciodata sa divortam. Am inchis ochii la multe ,am incercat sa-l inteleg ,sa-l ajut,dar la insistentele lui si dupa multe episoade urate am spus asta vrea... nu am ce sa fac...si am fost de acord cu divortul. Nu am vrut nimic din tot ce aveam impreuna,am pornit efective de la 0 singura .Am mers o singura data la politie aolo unde locuiam pt. ca ma hartuia,ma agresa ,imi era frica sa mai ies cu copilul in parc sau la cumparaturi. Nu vad de ce se purta asa din moment ce el este cel care a pus capat relatiei,si tot el recunoaste si acum ca nu avea ce sa-mi reproseze ca mama si sotie. inclin sa cred ca poate are ceva probleme ...psihice. Relatia noastra nu a fost foarte lunga dar a fost ....plina de necazuri...create de el. Teama de el m-a facut sa plec din tara,dar cu toate astea mi-as dori sa ne intelegem amiabil de dragul copilului. Si mie si fetitei ne e dor de Romania si vrem sa petrecem 1 luna in fiecare vara acolo,timp in care el poate sa o vada. Dar nu vreau sa risc sa merg acolo si sa nu ma mai pot intoarce cu copilul aici. Singura posibilitate este intradevar,sa apelez la justitie pt. ca lucrurile sa fie clare odata si pt. totdeauna.
Va multumesc mult mult mult pt. sfaturi. Sper ca o sa resusesc sa dorm fara sa mai am cosmaruri de acum incolo si ca nu vor aparea noi probleme.
Sunt o mamica in varsta de 25 de ani. Fetita mea are 3 ani si aproape 8 luni. Am fost casatorita cu tatal ei din 2003 pana in mai 2007 cand el a decis sa divorteze. Casatoria a fost desfacuta,in baza art.38 alin.1 C.fam,din culpa comuna,hotararea fiind nemotivata. Fetita mi-a fost incredintata spre crestere si educare,tatal fiind obligat la plata pensiei alimentara. Totul s-a intamplat foarte repede,tatal nu a solicitat program de vizita si la scurt timp a parasit tara. In oct.anul trecut impreuna cu fetita am venit la sora mea in Norvegia. Fetita merge la gradinita,eu lucrez si am cunoscut un barbat ,motiv pt.care vreau sa ramanem aici. Problema este ca tatal vrea ca fetita sa vina acasa,la mama lui,si sa fie crescuta de aceasta. Nu a platit nici macar o singura data pensie alimentara pana acum,nu a trimis niciodata o jucarie copilului lui sau o bomboana si nu intentioneaza sa ramana in Romania. Eu l-am sunat de fiecare data ca sa vorbeasca cu copilul,i-am dat adresa la care locuim,i-am propus un program de vizita...intr-un cuvant am facut tot posibilul pt. ca ei doi sa se vada si sa petreaca timp impreuna. Numai ca pt. el nu este de ajuns. Vrea pur si simplu ca eu sa renunt la copil!!! Si ma ameninta,imi vorbeste urat,imi terorizeaza prietenii si familia. Noaptea am cosmaruri din cauza lui iar ziua nu ma gandesc decat la ce ar putea sa-mi faca. As vrea sa stiu ce poate sa faca d.p.d.v. legal datorita faptului ca eu si fetita avem acum domiciliul in alta tara,si ce pot sa fac eu in legatura cu amenintarile, comportamentul lui fata de mine ,respectiv cum il pot face sa plateasca pensia alimentara,fara sa merg in Romania. Va multumesc anticipat pt. sfaturi :(
avocatnet.ro explicăm legislația
