Buna ziua,
Detalii despre caz:
In luna februarie 2009, pacientul (tatal meu) a acuzat dureri abdominale, s-a prezentat la medicul de familie in localitatea de resedinta (Vaslui) iar acesta i-a prescris antibiotice (fara nici o analiza), diagnosticul fiind "infectie abdominala". Durerea a trecut in trei zile.
Pe data de 4 aprilie, pacientul a fost dus cu ambulanta la spitalul din Vaslui, medicul i-a pus diagnosticul de "peritonita", a fost operat, dupa care pana pe data de 9 aprilie a fost tinut in spital cu perfuzii si un tub de drenaj (nu s-au facut analize, nici nu i s-a administrat vreo medicamentatie). Pe data de 9 aprilie, la cererea sa si cu interventii pentru a obine o ambulanta, pacientul a fost transferat la spitalul Sf. Spiridon din Iasi.
La spitalul Spiridon, analizele facute la urgenta au aratat ca toti parametrii erau la nivel triplu fata de normal. Pacientul a reintrat in operatie, de aceasta data pentru ocluzie intestinala. Incepand cu a doua zi dupa operatia de ocluzie intestinala, starea pacientul s-a inrautatit cu fiecare minut, intrand in disfunctie multipla de organe (stare avansata de delir, insuficienta renala-creatinina la nivel 8 fata de 2 maxim admis, nivel bilirubina foarte ridicat). In acest timp, se stia ca este vorba de o infectie foarte severa (pentru care i s-au adiministrat antibiotice foarte scumpe si eficiente impotriva majoritatii virusilor cunoscuti) dar nu se stia despre ce virus anume este vorba.
Diagnosticul pus de doctori a fost enterita necrozanta, cu sanse de supravietuire 50%. Cu toate acestea, medicii implicati au afirmat ca un astfel de caz nu au mai vazut la un organism tanar (56ani) si netarat de alte boli (intr-adevar, tatal meu era un om fara probleme de sanatate).
Ca urmare a acestor fapte, plus cateva elemente care tin de neregulile din sistemul sanitar romanesc, precum (a) pacientul suferea de infectie severa, dar pana duminica dimineata nu-l consultase un medic infectionist (am intrebat doctorul de garda daca putem face ceva ca si familie, iar raspunsul a fost: "ar fi bine sa ADUCETI un medic infectionist", ceea ce am si facut); b) duminica dimineata s-a luat proba de coprocultura ce trebuia analizata urgent pentru a descoperi natura streptococului ce provoca infectia, proba ce a fost reluata luni dimineata (intrucat medicul rezident care trebuia sa duca proba la laborator nu a luat bilet de trimitere de la spital, iar proba ulterior a fost aruncata), nici proba de luni nu a fost analizata (aici nu stiu din ce motive, eram doar de fata la discutia dintre medicul de la terapie intensiva si medicul de garda cand spuneau acest lucru), prin urmare s-a luat o noua proba marti dimineata ale carei rezultate nu le stiu nici in ziua de astazi) am luat decizia de a-l transfera de urgenta la spitalul AKH din Viena.
Prin urmare pe data de 15 aprilie dimineata la ora 11.15 eram in sectia de terapie intensiva de la AKH, iar pe data de 16 aprilie la ora 3 dimineata pacientul era complet stabilizat (cel mai important fiind faptul ca iesise din delir).
Pe data de 17 aprilie, mi s-a spus ca din Romania a venit cu o grava infectie la gat (de la cateterul aplicat la spitalul Spiridon), stare severa de deshidratare (in Iasi i-a fost interzisa apa) plus MRSA (stafilococ auriu foarte rezistent la antibiotice) si acinetobacter: infectii nosocomiale, deosebit de periculoase (mortale in 70% din cazuri) care se dobandesc mai ales iin sectiile de terapie intensiva.
Aici este o scurta explicate de pe net:
Infectia nozocomiala este infectia dobandita de pacient in cursul spitalizarii pentru o alta afectiune (contaminarea bacteriana anterioara internarii cu manifestare clinica intraspitaliceasca nu reprezinta o infectie nosocomiala), cel mai adesea manifestata clinic pe parcursul internarii actuale, dar posibil si dupa externare. Rata acestor infectii in patologia infectioasa generala este de 5-20% (incidenta maxima, de 28-30%, in serviciile de reanimare), fiind responsabile de 70% din decesele inregistrate in serviciile de chirurgie generala.
Infectia nozocomiala determina consecinte importante atat in plan medical, cat si in plan economic (sanitar si nu numai): infectii respiratorii grave la cei intubati mai multe zile, complicatii postoperatoarii tardive (peritonite postoperatorii tardive, abcese intraperitoneale, granuloame de corp strain, etc.), posibile interventii chirurgicale ulterioare, prelungire a duratei de spitalizare, incapacitate temporara, prelungita sau definitiva de munca, etc.
De aici incolo, lucrurile au evoluat extrem de bine, 7 zile in sectia de terapie intensiva de la AKH si inca 7 zile la spitalul privat Rudolfinehaus, pentru a trata aceste bacterii.
Evident, aceasta este o situatie care a avut un final extrem de fericit, platit insa din buzunarul unui om care toata viata a contribuit la cnas pentru a beneficia de tratament medical decent in aceasta tara.
Post factum insa, vreau ca statul roman sa plateasca acest tratament si modalitatea pe care am aflat-o pana acum este cu obtinerea formularului E112 (care in mod general se obine inainte de efectuarea tratamentului, dar, in cazuri de forta majora, se poate obine si ulterior).
In plus, in cazul medicului din Vaslui, doresc pornirea unei acuzatii de malpraxis (intrucat in urma operatiei nu l-a transferat la o alta unitate medicala in care sa beneficieze de tratament medicamentos. Specific faptul ca orice student in anul I la medicina stie ca o peritonita trebuie urmata negresit de administrare de antibiotice).
Sumarizez intrebarile:
1) care este modalitatea prin care pot obtine ramburs total sau partial pentru efectuarea tratamentului la Viena?
2) Exista vreo firma de avocatura / avocat specializati pe cazuri de malpraxis medical care pot prelua acest caz (sanctionarea/inlocuirea medicului de la spitalul din Vaslui)?
Va multumesc pentru rabdarea de a citi acest lung mesaj, sper sa gasesc printre dumneavoastra un colaborator cu o gandire "outside of the box" , care sa ma ajute sa castig aceste demersuri.
avocatnet.ro explicăm legislația
