Rozi, as fi multumita si doar daca unchiul meu ar fi luat la intrebari pentru fals in declaratii!
Altfel, am ajunge cu totii sa credem ca putem comite orice ilegalitate, si daca o tainuim suficienta vreme, scapam basma curata, ba chiar si cu felicitari! Am ramane la balcanicul "hotul neprins e negustor cinstit"
Este totusi nostim cum unii se refera la mine, aici, ca si cum eu as fi comis ceva ilegal sau imoral.
Aditabora:Ia sa iau si eu pe puncte:
1. Abia majora in cele sase luni de la decesul bunicii, eu ma ocupam de examene, habar n-aveam ce-i aia succesiune
2. Cerere la Primarie n-am depus, dat fiind ca tata depusese cerere cu putin timp inainte de deces, si dupa decesul lui, am primit acasa respingerea cererii, de la Primarie.
3. Unchiul si matusa nu m-au instiintat de succesiune pentru ca nu m-am "instiintat" eu insami, inca nu inteleg ce trebuia sa fac si nu am facut. Concret.
4. Poate se gaseste si o explicatie (legala) pentru faptul ca m-au impiedicat sa vorbesc cu bunica mea.
5. Poate se gaseste si explicatia faptului ca unchiul a declarat la Bucuresti, de fata cu martori, ca s-a judecat cu mine pentru terenul din Iasi (si a si castigat), desi eu pana in prezent nu m-am judecat cu nimeni, si abia acum o luna am aflat ca terenul s-ar putea retroceda.
Avlil, eu nu sunt avocat, sunt translator, si filologii uneori deraiaza in chestii irelevante si fara legatura
In plus, eu fac parte dintre cei care cred in justitia divina, care-si spune cuvantul atunci cand cea umana isi arata limitele.
Dar chestia cu plangerea la politie suna logic, daca nu este prescrisa declaratia in fals din 2005.
Acum, sa vad pe ce baze pot sa fac plangere la Politie, pentru ca notarul nu mi-a dat decat un raspuns verbal in privinta declaratiei in fals, si banuiesc ca Politia va dori probe mai solide.
Buna dimineata!
Stimati colegi forumisti, haideti sa ne relaxam!
Si daca inca mai suntem aici (pe subiectul asta), sa incerc sa mai clarific chestiunea:
1995, decedeaza bunica mea paterna, pe care rudele nu-mi mai permisesera sa o contactez dupa decesul tatei.
La putin timp dupa decesul bunicii, devin majora si in cele 6 luni-cheie NU deschid succesiunea acesteia,la Bucuresti, ci ma prezint la bacalaureat si la admiterea in facultate, la Iasi.
2005, unchiul si matusa deschid succesiunea bunicii si, asa cum se procedeaza uneori, uita sa mentioneze un descendent direct al acesteia, declarand in scris si cu un martor ca ei sunt singurii descendenti (notarul mi-a confirmat, desi a refuzat sa-mi prezinte copiile dosarului).
2009, aflu intamplator despre succesiunea din 2005; oricum, cel mai important bun al bunicii mele, un apartament de valoare in Bucuresti, fusese "vandut" de aceasta matusii mele, care la randul ei l-a lasat prin testament unchiului meu.
In momentul de fata, as dori numai ca unchiul meu sa fie intrebat de organele in drept, cu privire la inexplicabila sa amnezie din 2005. De asemenea, sunt curioasa daca un teren din Iasi, inca neretrocedat, ce a apartinut bunicii mele, ii va reveni tot unchiului, la retrocedare, ca rasplata pentru falsul in declaratii din 2005.
Oricum, matusii mele nu prea i-a purtat noroc excluderea nepoatei sale fara tata, de la succesiunea bunicii, si nu cred ca unchiului meu ii va merge mai bine. Nici nu i-a mers pana acum, dat fiind ca fiica lui a fost abandonata de cinci barbati (prieteni oficiali sau soti), si pe astia ii stiu numai eu.
Relax!
Ce multe figurine nostime, ia sa aleg si eu ceva!
:tease:
Va multumesc, tuturor celor care v-ati implicat in subiectul deschis de mine si mi-ati spus parerea dvs. indiferent care a fost. Nu stiu cum o sa se incheie povestea asta, n-am contat vreodata pe mosteniri sau foloase de la altii. Doar ma gandesc ca traduc la o carte uneori si un an (in paralel cu jobul curent), iar rudele mele m-au spoliat poate de valoarea unui "raft" intreg, daca nu de mai mult!
Probabil ca am gresit nedeschizand eu insami succesiunea (eram eleva la decesul bunicii), dar in rest nu stiu ce puteam face, atata vreme cat rudele nu mi-au raspuns. Legea prevede convocarea tuturor descendentilor, si legea a fost incalcata.
Ca pandant la aceasta situatie, unchiul si-a cedat drepturile matusii mele, in buna intelegere, iar matusa mea a decedat anul trecut, lasand apartamentul din Bucuresti unchiului meu, care cand ea era pe patul de moarte, ii cerea sa-i faca un act de vanzare-cumparare, altfel nu o mai viziteaza. Suparat si grabit, el a refuzat si inchirierea mastii de oxigen de la spital cand matusa mea a cerut sa ramana acasa pana la deces. Norocul ei cu o persoana straina care a pus banii pentru masca. Recunosc insa ca unchiul a pus banii pentru incinerare.
Iata ca un om poate ajunge la multe, pornind de la "simplul" fals in declaratii.
Multumesc pentru varianta propusa! Eu habar n-am ce valoare juridica a avut participarea mea la inmormantare (pe care rudele au incercat s-o impiedice; le-am sunat si mi-au spus "nu e nevoie sa vii"), dar banuiesc ca are a face cu marturiile celor de fata, si ei sunt in stare sa-mi spuna ca nu m-au vazut :))
Doar teoretic, ma intreb ce era de facut si n-am facut; eram eleva, eram nepoata defunctei, era de presupus ca legea spune sa fiu chemata daca se face succesiunea (si chiar asa si zice, din cate inteleg); nu m-as fi gandit ca cineva risca falsul in declaratii ca sa ma omita pe mine; in ultima vreme, am auzit ca sunt numeroase cazuri de acest fel.
Intr-adevar, sunt de alta specialitate si nu cunosc termenii legali.
Dar ca sa accepti ceva, trebuie sa fi se propuna/ofere.
Cat despre prezentarea la procedura succesorala, nu stiu cum poate cineva sa se prezinte daca nu este instiintat, mai ales ca aceasta se face la ani de zile dupa deces. (Poate daca merge la ghicitoare, sa afle?!)
Din cate aud, un descendent este nedemn pentru succesiune doar daca si-a ucis sau a incercat sa-si ucida ascendentul. Or eu nu-mi amintesc sa fi incercat sa-mi ucid bunica. Adresa din Bucuresti nu o aveam, iar la numarul (luat din agenda tatei) imi raspundea matusa ca nu pot vorbi cu bunica.
Si in tot cazul, falsul in declaratii ramane fals in declaratii (date in fata notarului!). Cel putin asa cred eu.
Rozi, multumesc!
Dar oare mai pot solicita anularea, daca certificatul a fost emis in 2003? Am auzit pe undeva de un termen de trei ani, sau asa ceva, nu stiu daca se aplica si aici.
In tot cazul, banuiesc ca pot reclama "falsul in declaratii", macar sa existe o sanctiune! Daca dovedesc acest fals, oare pot declansa o urmarire penala? (Nu prea cunosc termenii, incerc sa ma fac inteleasa cum pot!)
Multumesc pentru raspuns!
Cand a murit bunicul, eram "studenta la gradinita", deci nu stiu cum a fost succesiunea, cred ca bunica a ramas singura mostenitoare, prin buna intelegere. Dar cand a murit bunica, tata era deja decedat.
Dupa cum am spus, dupa decesul tatei, am fost impiedicata sa o contactez pe bunica mea, fie si telefonic. Bunica mea a murit in 1995 (eu eram minora atunci), am aflat despre deces de la cineva din afara familiei, si am fost la inmormantare.
Succesiunea s-a facut in anul 2003. Rudele deja rupsesera orice legatura cu mine, si nimeni nu m-a instiintat despre nimic.
Afland recent despre succesiune, l-am contactat telefonic pe notar, care mi-a spus ca daca nu am fost instiintata, inseamna ca rudele mele au declarat ca ei sunt singurii descendenti, si au adus si martori. Mai multe nu-mi poate spune, pana ce nu primeste adresa oficiala de la mine.
Buna ziua!
Va rog mult sa-mi dati o parere in legatura cu urmatoarele:
Bunicii mei paterni au avut doi fii si o fiica. Bunicul a decedat demult. Dupa bunicul, a decedat tatal meu. Dupa tata, a decedat bunica.
Dupa decesul tatei (eu eram minora atunci), unchiul si matusa m-au impiedicat sa o mai contactez pe bunica mea, si au rupt legatura cu mine.
La succesiunea bunicii, unchiul si matusa s-au declarat singurii descendenti directi ai acesteia, iar pe aceasta baza, au mostenit toate bunurile, mobile si imobile ale bunicii (bunicilor, de fapt), din Iasi si Bucuresti. Evident, n-am fost instiintata despre procedura de succesiune. Au trecut cativa ani, si am aflat abia acum.
Ce credeti despre asta? Aveau sau nu aveau unchiul si matusa obligatia de a declara ca mai sunt si alti descendenti directi? Ce risca pentru ceea ce au facut? Pot oare sa afirme ca nu ma cunosteau? Sunt copil unic si legitim si familia ma cunoaste foarte bine, nu exista nici o neclaritate.
Eu am trimis deja notarului o adresa si certificatele "de familie".
Nota: Eu sunt in Iasi, succesiunea s-a facut in Bucuresti.
Va multumesc pentru rabdare!
avocatnet.ro explicăm legislația
