Ma aflu intr-o situatie foarte neplacuta si m-ar ajuta un sfat privind optiunile pe care le am.
Fostul angajator a virat la lichidarea ultimului salariu o suma mai mare. Initial n-am sesizat, considerand suma in plus ca fiind proivenita din bonusurile cuvenite.
Dupa insistente mi-a trimis ultimul fluturas, si apoi o somatie de plata cu ameninta de dare in judecata.
I-am trimis o scrisoare politicoasa in care ii explicam situatia, ca nu doresc sa beneficiez de acea suma incasata nejustificat, si ca dovada de buna-credinta ii voi transfera esalonat pe durata a 5 luni suma incasata, atasand prima dovada a transferului bancar in contul sau. Mentionez ca in acest moment nu am niciun venit, de la data desfacerii contractului de munca cu fostul angajator, mi-e foarte greu sa adun banii acestia din veniturile sotului.
Fostul angajator nu accepta acest act de buna credinta si, sub forma de ameninta verbale prin telefon, ameninta in continuare ca ma da in judecata ca sa dai toti banii.
Ce sa fac in continuare?
Incercat sa virati in fiecare luna cate un pic din suma.
Daca va da in judecata in primul rand ca priocesul va dura sufiecient de mult timp a.i. pana la terminarea lui dvs sa fi virat toata suma. Apoi, poprirea pe care ar face-o instanta, la sfarsitul procesului, daca situatia dvs se mentine (adica nu inregistrati venituri) se va aplica la ce?
Multumesc pentru raspuns. Numai de cheltuieli de judecata nu mai am chef de plata :-( prepunand ca fostul angajator castiga, si instanta considera ca sunt pasibila de plata cheltuielilor de judecata
Oricum nu va obtine nimic in procedura somatiei de plata.
Pe dreptul comun, insa, se va ajunge in situatia in care instanta, investita cu o actiune in constatarea imbogatirii fara justa cauza, sa va oblige la returnarea sumelor astfel dobandite catre fostul angajator.
Daca puteti contracta un credit pentru nevoi personale veti reusi, cel mai probabil, sa stingeti acest debit.
Sensibila situatia in care acei bani au constituit bun comun al sotilor si sensibila situatia in care in urma executarii silite sa fie scoase bunuri la vanzare pentru indestularea creditorului.
Sincer, nu as fi raspuns la ”somatie” sau daca as fi raspuns as fi raspuns in sensul ca suma incasata peste salariu, reprezinta in fapt bonusurile verbale promise de angajator, astfel cum pot proba si prin martori.
Si atunci, ar fi solicitat angajatorul, cel mai probabil pe un ton amical, rezolvarea diferedului.
Evident ca nu pot obtine un credit in aceste conditii. Insa nu este rea vointa din partea angajatorului, dovedita prin inscrisuri, in conditiile in care m-am obligat la returnarea sumelor transferate din culpa sa?
Este evident ca sotul poate obtine un credit in aceste conditii!
Poate fi catalogata si ca fiind rea vointa, numai ca, legea nu pedepseste reaua vointa (nu in speta cel putin) ci pedepseste imbogatirea fara justa cauza (pedepseste= obliga la restituirea bunurilor astfel dobandite)