Poti iubi, romantic vorbind, doua persoane in acelasi timp?

De ce nu? Exista multi oameni foarte generosi, care daca ar fi lasati in pace ar avea si sot (soata) si amant (amanta) in acelasi timp, imprastiind fericirea in jurul lor....:))

Ideea, desi "destul de buna":D, nu este totusi complet originala.
Ceea ce va pot spune acum, intr-un moment de mare graba, cu promisiunea ca voi reveni, nu numai pentru a nu va dezamagi sau pentru a confirma parerea tatalui dvs.:bow:, dar si pentru ca subiectul, are totusi o complexitate ce starneste interesul, este ca omul, are cu adevarat in natura lui, scanteia Divinitatii.
Iar daca din aceasta scanteie ceva este cu adevarat evident, acesta este Infinitul sau spiritual. Iar acest Infinit se manifesta cu siguranta concomitent si intrepatruns in la fel de ...infinite aspecte :D Iar oamenii, desi fiecare in parte, sunt purtatori ai acestei scantei a Nemuririi, numai impreuna insa, pot deveni parti ale Nesfarsitului. Tocmai de aceea, sufletul omului nu poate fi inchis in nimic: nici in cuvinte, nici in tipare, nici in locuri, nici macar in trairi si sentimente. Si tocmai de aceea, orice incercare de a judeca pe altii, nu face decat sa incerce sa micsoreze Infinitul Divin, incercind fara succes si folos sa-l reduca la un finit ce defineste numai materialul, dar nici pe acela sub aspectul diversitatii. Si tocmai de aceea afirm cu tarie ca orice este posibil. Iar cand este vorba de sufletul nostru, cu atat mai mult. Fiindca la Dumnezeu, orice este cu putinta.
Cu siguranta, voi reveni!
Cu simpatie,

Situatia este deosebit de complexa si depinde de multi factori.
In general cand sunt iubite doua persoane in acelasi timp-pentru ca si acest lucru se intampla-pe o persoana o iubesti pentru anume calitati,iar pe cealalta pentru alte calitati.
Motivatia clasica ar fi ca nimeni dintre noi nu poate fi perfect,ori daca am avea chiar imaginea de perfectiune,ca si orice alta imagine despre persoana sau persoanele iubite,aceasta este in mod vadit subiectiva
Pe urma este important de stiut despre ce fel de dragoste vorbim,despre dragoste reala in tot intelesul ei sau/si despre o dragoste platonica,despre dragostea fata de o imagine.
Apoi trebuie avut in vedere ce ne lipseste intr-un anume mod de viata cu un anume partener si ce ne poate oferi sau ne ofera celalalt partener pentru ca omul traieste prin comparatie.
Probabil ca voi mai reveni si eu asupra acestui subiect

Umar: asta-i, mai degraba, o intrebare pentru Mordechai Buxbaum, el se pricepe la asa ceva.
Mordechai: Oi-oi, goyii astia, ce naivi sunt! Eh, eu am trecut pe la mohel, insa .... haide sa le raspund.
...
Intr-un interesant film tragic (Gloomy sunday, coproductie parca italo-austro-franco-germano-maghiara) era descrisa o poveste de dragoste care pare sa raspunda intrebarii acesteia. Insa imprejurarea ca ne putem imagina o povestea de dragoste in care o femeie pare sa iubeasca la fel de mult doi barbati (iar acestia accepta aparent situatia) nu exclude posibilitatea ca un astfel de "basm" sa se sfarseasca tragic. Se nasc si unele intrebari. Insa inainte de a ne pune aceste intrebari trebui sa facem o delicata (insa atat de necesara!) distinctie intre "a imparti" si "a distribui" si sa acceptam faptul ca unele lucruri se distribuie fara sa se imparta (dragostea ar fi in categoria aceasta) iar alte lucrurui se impart fara sa se poata distribui. In cele ce urmeaza ne vom ocupa de lucrurile din prima categorie.
Ipoteza contrara in care dragostea este privita ca o resursa epuizabila iar conflictul intre posibilii parteneri apare ca o criza malthusiana (bref: Malthus era ala care zicea ca razboaiele sunt inevitabile pentru ca populatia creste mai repede decat productia si ca urmare ajungem sa ne batem pentru resurse) mi se pare prea "mecanicista" pentru subtilitatile spiritului uman.
Asadar, de principiu, Domnul Muzicii si Stapanul Sunetelor nu opreste pe nimeni sa iubeasca mai multe persoane in acelasi timp, chiar daca ne referim la "romance", iar dragostea, astfel cum Domnul Cantecului a facut-o, este ceva ce se poate distribui fara sa se imparta. Cu alte cuvinte dragostea se poate da tuturor celor carora doresti sa o dai fara sa trebuiasca sa ii pui sa faca share cu dragostea ta ori sa le stabilesti un procent din ea. Insa, vorba lui rabi Ezechiel Rubinstein, "o jumatate de adevar e o minciuna intreaga" daca pornesti doar de la ideea ca dragostea se poate distribui la oricati fara probleme de impartire si ca aceasta a fost singura dorinta a Domnului Portocaliei Lumini atunci cand a facut dragostea din rasuflarea Sa dulce, nu faci decat sa te minti. Cealalta parte de adevar este ca "human beeings are stupid" si ca acesti "stupid humans" se afla intr-o acerba competitie pentru partenerii de imperechere. Ca urmare a acestei competitii, e foarte posibil ca cei carora li se distribuie dragostea sa o priveasca foarte malthusian si sa ajunga sa-si stalceasca mutrele. Paradoxul aparent "daca amandoi/amandoua iubesc aceeasi persoana de ce naiba se lupta asa de lipsiti de scupule?" e solutionat cu usurinta daca luam in calcul principiului exclusivitatii, principiu care ne impune ca sa luptam cu toate puterile pentru a avea exclusivitate asupra partenerului (banuiesc ca Domnul Sunetelor era furat de frumusetea geneticii cand a facut acest principiu).
Cred ca este posibil (chiar daca e extrem de improbabil) sa iubesti doua persoane in acelasi timp insa aceasta nu poate sa conduca, in 99 de cazuri din 100, decat la probleme, probleme, probleme, adica la grave conflicte.
Acum revenim la povestea de dragoste din "Gloomy sunday" unde cei doi barbati iubiti de aceeasi femeie nu erau in conflict, insa unul din ei se sinucide iar modesta lui sinucidere personala pare inevitabila in economia filmului. Banuiesc ca pianistul se sinucide pentru ca nu poate sa rezolve conflictul dintre prietenie, dragoste si principiul exclusivitatii.

:hm: eu iubesc doua fete:)...
pe care o iubesc..mai mult..habar n-am