DECIZIE RECURS NEELIBERARE CARNET MUNCA

Am o mare nedumerire!
Am avut o speta bazata pe Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de munca, (act care va fi abrogat de dispozitiile Codului Muncii abia in anul 2009)!
In conformitate cu dispozitiile actului mai sus enuntat, carnetul de munca este un act personal al titularului si nu poate fi cedat sau instrainat. Carnetul se pastreaza de unitate atat timp cat titularul este incadrat in munca, acesta avand dreptul sa verifice exactitatea tuturor datelor inscrise in carnet.
La incetarea activitatii sau in caz de transferare, carnetul de munca se inmaneaza titularului, completat cu toate inscrierile la zi.
La data incetarii activitatii angajatului prin acordul partilor, potrivit art. 55 lit. b din Codul muncii, angajatul a solicitat eliberarea carnetului de munca cu inscrierile la zi a drepturilor salariale de care a beneficiat in calitate de angajat la firma respectiva. Desi a notificat in mai multe rinduri firma si verbal si in scris pentru a i se elibera carnetul de munca, aceasta nu s-a conformat astfel incit dupa doua luni de zile, fostul angajat a depus o reclamatie si la ITM solicitind sprijinul in recuperarea cartii de munca.
ITM a facut controale la acea firma, a solicitat firmei sa depuna inscrisurile necesare pentru ca ITM (care detinea carnetul de munca pentru efectuarea inscrierilor, in baza unui comision), si a si amendat-o.
Intre timp, am introdus actiune in instanta pentru a obliga firma sa elibereze carnetul de munca, cu inscrierile la zi, precum si obligarea acesteia la plata de despagubiri, respectiv beneficiul nerealizat ca urmare a faptului ca petentul nu s-a putut reangaja la alta firma datorita faptului ca nu a putut prezenta carnetul de munca in vederea incheierii legale a C.I.M.
Pina la solutionarea pe fond a cauzei, reclamantul a intrat in posesia carnetului de munca cu inscrierile la zi.
Actiunea, fiind bazata pe dispozitiile Decretului nr. 92/1976, am introdus-o la judecatorie, instanta care a judecat cauza si a pronuntat o sentinta de admitere a cererii, obligind pirita si la plata de despagubiri ca urmare a faptului ca reclamantul nu s-a putut reangaja la alta firma. In fata instantei de fond nimeni nu a invocat exceptia necompetentei materiale a instantei pe motiv ca ar fi un litigiu de munca..!?
Conform actului normativ invocat, impotriva masurii luate potrivit paragrafului anterior, precum si in cazul neeliberarii carnetului la incetarea activitatii, titularul carnetului de munca se poate adresa cu plangere la judecatoria in a carei raza teritoriala isi are sediul unitatea care a luat masura respectiva, in termen de 30 de zile de la data comunicarii. In cazul nostru, firma nu a comunicat sub nici o forma motivul pentru care nu preda reclamantului cartea de munca, spunind doar ca in curind o va primi.
Impotriva sentintei de fond, pirita introduce recurs in care invoca si exceptia necompetentei materiale a instantei, pe motiv ca acest litigiu era un litigiu de munca si trebuia judecat de un complet specializat la tribunal.
Stupoare!! Instanta de recurs admite exceptia necompetentei materiale a instantei, caseaza sentinta judecatoriei si trimite cauza spre rejudecare...
Decizia nu este inca redactata pentru a vedea motivele admiterii exceptiei invocate de recurenta-pirita...
Ce parere aveti? Aveti spete similare?