"Ion Cănăvoiu (n. 8 septembrie 1939 – d. 22 octombrie 1992) a lăsat în urma sa câteva cărţi de valoare, atât de apreciate de confraţii săi, atât pe plan local cât şi naţional, printre care amintim: „Soare cu dinţi” (fabule), Editura Spicon Târgu-Jiu, 1991; „Poezii” (postum), Târgovişte, 1993; „Cobra regală” (epigrame, postum), Editura CCVCTP Gorj, 1994; „Sonetele vinului” (poeme postume), Editura PUNCT, ş.a.
Totodată, Ion Cănăvoiu a fost şi iniţiatorul editării unei publicaţii de satiră şi umor, intitulată HAZ-ul, revistă pe care, aşa cum se menţiona şi în caseta redacţională, el era director, finanţator, editor, redactor şi chiar difuzor, instalându-şi taraba, o mică măsuţă, chiar în holul de la intrarea în sala de spectacole a fostului cinematograf 23 August, de la intersecţia Căii Eroilor cu str. Victoriei, azi sediul Teatrului Dramatic „Elvira Godeanu” Târgu-Jiu." ("Viata in Gorj/ 2 mai 2010)
Unei familii de traducători
Tot colaborând, i-aduce
În acelaşi punct păcatul:
El pe clasici îi traduce,
Ea traduce doar... bărbatul
Unei poetese
Cartea ce mi-ai dăruit-o
Avea filele tăiate...
Nici aici, cum vezi, iubito,
N-am avut întâietate.
Unor "epigramişti"
Chiar dacă-ades din gură dau,
Pe vorba lor nu pun temei:
Eu am ce ei doar cred că au
ªi-n plus mai am ce... nu au ei.
Unui "Tribun"
Chiar dacă pixu-ţi umilit
S-a întrecut în osanale,
Erai cândva poet citit,
Azi eşti citat, prin tribunale.
Unui aşa-zis umorist
Cică duhul şi-ar fi dat...
Însă unii, gură rea,
Spun că nu-i adevărat:
Cum să dea ce nici n-avea?!
(
[ link extern ] )
Festivalul de umor "Ion Canavoiu" , ajuns in 2009 la cea de-a 17-a editie, este unul dintre cele mai apreciate din tara, bucurandu-se de-a lungul vremii de o intreaga pleiada de personalitati ale genului, atat in juriu cat si printre castigatori. In 2009 am trimis si eu cateva epigrame la "tema" , dar probabil ca mi-au pierdut numarul de telefon ca nu m-au sunat si au dat premiul intai unui ploiestean, Constantin Tudorache
Iata epigramele trimise:
"Si la munte si la mare"
Asemănare
Pe plajă, vesel şi voinic,
Trăgea de fiare cu plăcere.
ªi azi la munte, la Slănic,
Mai trage puţintel… de fiere.
Unui alpinist
S-a făcut luntre şi punte
Să ajunga la un Munte.
Dar apoi cu întristare
Văzu c-a ajuns la… mare.
‘‘Ruginie…răzăchie’’
Metamorfoza
La crâşmă, trist se plânge el,
Că soaţa-i e cam ruginie ;
Dar dup-un kil de răzăchie,
Arată ca un top model.
In culori
« Trei culori cunosc pe lume »
Roşu dintr-un soi anume,
Auriu din via noastră,
Si nevastă-mea … albastră.
Salut pe aceasta cale intrarea in comunitatea de ( mai mult sau mai putin!) epigramisti de pe avocatnet a doamnei lili stancu , nepoata maestrului Jean Canavoiu
@ lili stancu
Ma bucur ca ne-ati onorat,
Cu versul fin si rime-abile.
Si imi cer scuze, s-a aflat
Ca ati intrat aici pe "pile".