divort cu 2 minori

Buna ziua. Va rog fumos sa ma ajutati cu lamurirea catorva aspecte care ma macina in eventualitatea uni divort de sotul meu.
Situatia noastra este urmatoarea. Suntem casatoriti de 4 ani si avem 2 copii minori rezultati din aceasta casatorie: o fetita in vastra de 2 ani si 5 luni si un baietel de 9 luni. Eu sunt consilier intr-un minister si el e director intr-o Autoritate guvernamentala si amandoi avem studii postuniversitare. Ne-am cunoscut in urma cu 12 ani si desi am avut in primii ani multe episoade neplacute datotare posesivitatii lui, pe atunci puteam oricand sa ii intorc spatele si sa ii inchid usa in nas caci locuiam cu parintii. El mereu se scuza si apoi promitea ca se schimba, in timp le-am depasit si am evoluat spre o relatie de cuplu armonioasa. Dupa nasterea primului nostru copil el a redevenit la vechile apucaturi si relatia s-a deteriorat treptat si constant. Eu sunt in concediu pentru cresterea si ingrijirea copilului si stau acasa inca din ianuarie 2008 (mi s-a prelungit primul CIC) si probabil ca acum ma considera mai dependenta de el. El este in cea mai mare parte din timp violent verbal, foarte critic privind aspecte total nesemnificative, are solicitari absurde (gen ce cautam in bucatarie sau la baie cand m-a strigat ?!!!), lipsit de respect fata de mine, face gesturi de intimidare, m-a bruscat in mai multe randuri chiar in fata copiilor si o data m-a imbrancit eu avand baietelul in brate. Imi tine si cardul meu la el iar eu trebuie constant sa ii cer bani. Cu chiar o zi inainte sa nasc (urma sa fac cezariana), sora mea a sistat la o scena in care a aruncat cu cardul meu pe jos fiindca schimbasem pinul si refuzam sa il spun. Era chiar ziua mea de nastere si in seara aceea m-a lasat plangand si s-a dus la culcare spunand ca a doua zi nu-mi da bani sa merg la spital fiindca indemnizatia mea nu intrase pe card si refuzasem sa ii spun pin-ul chiar daca in acel cont nu erau bani. Ar putea depune marturie sora mea si o colega ca le-am sunat in acea seara plangand si cearandu-le bani pentru a doua zi sa merg la spital? Am adormit singura pe canapea si nu l-a interesat deloc..nu a venit la mine.
Cand eram insarcinata cu baiatul , chiar daca in luna avansata, striga la mine sa iau fetita in brate cand plangea noaptea si sa merg cu ea in sufragerie iar eu deseori executam. Simt ca imi spala creierul treptat. Eu niciodata nu l-am jignit pe el si nu m-am comportat asa. Ma acuza ca-mi neglijez copii si imi bat joc de ei daca vreau sa fac altceva decat considera el ca e necesar. Eu insist sa mergem la terapie de cuplu iar el refuza. In unul din momentele in care am discutat calm, am reusit sa il conving sa merg doar eu (el zice ca eu trebuie sa ma schimb). Despre el spune spune ca e prea inteligent pentru asa ceva.
Despre certurile nostre si iesirile lui de furie zice ca sunt nimicuri, desi ii subliniez ca nu sunt normale si ca ma ranesc si ma fac sa sufar, ca relatia nostra e la pamant. I se pare firesc sa-si descarce si el nervii cand e obosit. Asta e explicatia lui. Eu insa m-am lamurit ca e un comportament patologic si abuziv, i-am spus-o foarte clar dar... , fara ca el sa constientizeze asta si sa vrea el singur sa se schimbe, nici relatia nostra nu se va imbunatati.
Cand ne certam aduce foarte des in discutie divortul si spune ca el va lua fetita si eu baitelul. Eu refuz sa vorbesc despre divort cu el dar ma preocupa foarte mult.
Am senzatia ca el doar vorbeste dar nu-l vad facand-o. Mereu imi zice mie sa o fac. Daca lucrurile nu se vor rezolva ma gandesc foarte serios sa o fac. Insa inainte sa discut cu el si sa trec la fapte vreau foarte bine sa stiu cum stau.
In aceste conditii as vrea sa stiu ce sanse are el ca sa obtina fetita. Nu sunt dispusa sa cedez deloc in privinta copiilor. A niciunuia dintre ei. Care sunt sansele mele sa obtin amandoi copiii ? Instanta are in vedere ca e in interesul copiilor sa nu fie despartiti unul de celalalt? Eu cred ca el daca va cere doar un copil va pierde pentru ca asta va dovedi ca e partinitor cu copiii. Dar daca il "desteapta" avocatul lui si ii cere si el pe amandoi? E putin probabil fiindca nu-l vad ocupandu-se de nici unul indeaproape ci lasandu-i in grija mamei lui. Dar totusi...
Nu este un tata rau dar este mult mai dezinteresat comparativ cu mine. In opinia mea de multe ori ii neglizeaza. Eu ma preocup daca/ce/cand/cat a mancat cand fetita merge la socrii, iar el intotdeauna vine cu ea de acolo si habar nu are si trebuie sa sun eu sa intreb. S-a intamplat de vreo 2 ori sa isi puna sa manance in fata celui mic in timp ce eu eram ocupata cu cea mare. Baietelul plangea, era flamand si el, si cand i-am atras atentia a zis ca « el a mancat azi eu nu » Asa gandeste un tata??!!! Cand era mai micut si avea copici iar eu ii pregateam fetitei laptele mi-a zsi despre baitel « ia-l de aici ca ti-l arunc». Din pacate nu am martori la aceste vorbe si nici la multe altele. Marturia mea conteaza la tribunal?
Apartamentul in care locuim este achizitionat inainte de casatorie printr-un credit ipotecar facut pe numele tatalui sau iar eu si el suntem giranti. Cotele de proprietate sunt urmatoarele : eu 50%, el 25% si parintii lui 25%. Eu intentionez ca la un eventual divort sa solicit si partea lui din apartament. E posibil sa-l obtin ?
Ce anume e necesar sa aduc ca probe pentru a obtine ce doresc ? Adica apartamentul si amandoi copiii. Din apartament vreau de fapt acei 25% ai lui ca partea socrilor stiu ca nu o pot revendica. Oricum de socrii ma indoiesc sa faca vreo actiune in judecata sa ma dea afara din apartament odata ce le voi creste nepotii, pe care de altfel ii iubesc foarte mult si se poarta exemplar ca de altfel si cu mine. In plus cu doar 25% nu cred ca au cum sa ma dea afara.
Mai avem in comun un teren luat tot cu credit ipotecar, acum 2 ani si un alt credit de 10.000 euro cu care vrea sa mai cumpere un teren. E posibil ca daca eu cer asa aceste impobile sa ramana la el cu tot cu creditele aferente ?

Imi cer scuze pentru acest mesaj lung dar am vrut sa redau pe cat posibil cu acuratete situatia. Ce am povestit sunt doar o mica parte din jignirile si scenele ce le-a facut. Ma tem pentru sanatatea mentala si emotionala a copiilor mei dar si a mea.

Va multumesc anticipat tuturor acelora ce veti avea rabdare sa cititi si sa-mi raspundeti.