În materia întinderii şi condiţiilor reprezentării prin mandatar a părţilor în procesul de divorţ, potrivit principiului specialia generalibus derogant, am considerat întotdeauna că prevederile art. 67, 68 şi 83 c.p.c. au o aplicabilitate discutabilă în condiţiile unei proceduri speciale, care-şi are propriile prevederi în materie. Astfel, art. 612 alin.(4) şi 613 c.p.c. statuează obligativitatea reclamantului de a se înfăţişa personal la depunerea cererii de divorţ, iar art. 614 c.p.c. arată limitele în care este admisă reprezentarea părţii prin mandatar.
Cu toate că interpretarea normelor procesuale arătate n-ar trebui să dea bătaie de cap nici măcar unui student mediocru ce a absolvit anul I al acultăţii de drept, am constatat personal că practica instanţelor e aproape unanimă în a ignora prevederile speciale în materie de mandat în procesul de divorţ. ªtiu că voi supăra mulţi colegi avocaţi care s-au specializat în divorţul pe internet, dar mă simt obligat ca, atâta timp cât legea este cea de acum, să arăt tuturor unde consider că se greşeşte.
O consecinţă a prevederilor art.612 alin.(4) c.p.c. este incapacitatea absolută de folosinţă a unui terţ privitor la dobândirea calităţii de reprezentant al reclamantului în exercitarea prerogativelor acestuia de a prezenta o cerere de divorţ, iar potrivit prevederilor art. 613 C. proc. civ. de a o confirma prin stăruinţă în faţa preşedintelui (?) judecătoriei.
- în aceste condiţii, o cerere de divorţ promovată prin mandatar este nulă, ea nu poate, în nici un caz, să ajungă a învesti instanţa de fond, chiar dacă mandantul, ignorând prevederile art.5 c.civ., dă o astfel de procură. Mandantul însuşi nu are capacitatea de exerciţiu a transmiterii acestor prerogative procesuale (deopotrivă drept şi obligaţie) către mandatar.
- instanţa care se trezeşte învestită cu o astfel de cerere ar trebui (chiar şi din oficiu, art 108 c.p.c.) să-i constate nulitatea şi să se dezînvestească. Ea nu va putea să îndrepte viciul pentru că nu are competenţa materială de a o face, actele de procedură fiind date prin lege în competenţa altui magistrat.
Cu toate acestea, judecătorul - pentru a nu-şi pune un coleg (sau chiar pe sine) în situaţia de a fi acuzat pe 246 c.p. - va închide ochii la viciul sesizat şi va evoca respectarea condiţiilor art.68 c.p.c. (sic!) ori va solicita îndreptarea neregularităţilor conform art.106 alin.(2) c.p.c. sau va veni cu o poveste care să susţină că norma de la 614 c.p.c. trebuie interpretată a fortiori, în sensul că, dacă mandatarul poate reprezenta mandantul în faţa instanţei de fond, cu atât mai mult va putea să-l reprezinte la depunerea cererii.
Opinez că niciuna dintre soluţii nu poate fi primită pentru că oricare face inutile prevederile art.612 alin.(4) şi 613 c.p.c.
În primul rând, potrivit art. 1 din C.fam., statul român ocroteşte căsătoria şi familia, nu divorţul... Or, această prevedere ar rămâne fără acoperire dacă s-ar permite reprezentarea părţii la declaraţia de voinţă ce însoţeşte cererea de desfacere a căsătoriei prin divorţ, deoarece s-ar crea un regim al obligaţiilor mai lejer decât la declararea şi încheierea căsătoriei unde – aşa cum prevăd art. 12 şi 16 din C. fam., partea este obligată să se prezinte personal. Consider că singura raţiune a existenţei prevederilor alin. (4) al art. 612 şi a art. 613 C.p.c. este aceea de a crea condiţii echivalente încheierii şi desfacerii actului de stare civilă în discuţie, spre a nu fi favorizat divorţul şi în dauna căsătoriei.
În al doilea rând, depunerea, semnarea şi confirmarea hotărârii de a divorţa în faţa judecătorului (de serviciu n.n.) sunt acte nesusceptibile de reprezentare în temeiul explicit al legii. Opinez că aceste acte procedurale au caracter solemn şi exclusiv personal. Dacă, sub diverse pretexte, s-ar admite reprezentarea într-o astfel de situaţie, tot aşa ar trebui să se admită să spui da prin mandatar în faţa ofiţerului stării civile, ceea ce ţine deja de ficţiune...
În fine, îndreptarea nu e posibilă datorită competenţei speciale date preşedintelui judecătoriei (sau înlocuitorului acestuia, similar art.114 c.p.c.) de a oficia acest act solemn - ce nu poate fi conferită instanţei de fond, iar interpretarea a fortiori a art.614 c.p.c. nu e permisă fiindcă violează prevederile celor 2 articole anterioare unde apare explicit cuvântul personal, iar această interpretare le-ar face complet lipsite de aplicabilitate.
În concluzie, susţin că în materie de divorţ, o cerere de chemare în judecată promovată prin mandatar este lovită de nulitate absolută şi că ea nu poate să învestească o instanţă de fond; legitimarea procesuală activă a reclamantului fiind dobândită doar în urma îndeplinirii in personam a actelor procedurale prevăzute de art.612 alin.(4) şi 613 c.p.c.
O a doua problemă în materia reprezentării prin mandatar este legată de interpretarea art.614 c.p.c. Am întâlnit situaţii în care instanţele s-au pronunţat diferit cu privire la dreptul părţii care are domiciliul în străinătate de a fi reprezentată de mandatar.
O primă opinie susţine că enumerarea cazurilor în care este permisă reprezentarea are caracter limitativ şi exhaustiv, apt de reprezentare fiind cel care are reşedinţa în străinătate, nu şi cel care are domiciliul.
Cea de-a doua opinie vizează o interpretare a fortiori a normei, susţinând dacă celui cu reşedinţa în străinătate i se permite reprezentarea (deşi e mai puţin legat de reşedinţă decât de domiciliu), cu atât mai mult ar trebui să-i fie permisă reprezentarea celui cu domiciliul în străinătate.
Personal, înclin către cea de-a doua interpretare şi aplicare a prevederilor art. 614 c.p.c., părându-mi-se mai logică faţă de spiritul legii. Dar aştept şi alte opinii.
Cu toate că interpretarea normelor procesuale arătate n-ar trebui să dea bătaie de cap nici măcar unui student mediocru ce a absolvit anul I al acultăţii de drept, am constatat personal că ....
O consecinţă a prevederilor art.612 alin.(4) c.p.c. este incapacitatea absolută de folosinţă a unui terţ privitor la dobândirea calităţii de reprezentant al reclamantului în exercitarea prerogativelor acestuia de a prezenta o cerere de divorţ, iar potrivit prevederilor art. 613 C. proc. civ. de a o confirma prin stăruinţă în faţa preşedintelui (?) judecătoriei.
-
Avand in vedere ca acesta este un FORUM, accesibil si celor care nu au pregatire juridica, nu era rau daca ai fi coborat un pic tonul elevat al scrierii tale, avand ca "scuza" zisa lui Aristotel: "Se cuvine sa vorbesti ca cei multi, dar sa cugeti ca inteleptii".
Mai departe, nu cred ca am dispozitie sa urmaresc o scriere a cuiva care pretinde ca a gasit cheia de interpretare a normelor procesuale, dar incurca grav alte institutii cum ar fi: capacitatea de folosinta si calitatea de reprezentant.
Si ca sa fiu rautacioasa pana la capat, iti mai dau un citat: "Nu oricarui sir de vorbe ii corespunde un sir de idei" (G. Moisil).
Aş fi apreciat mult mai mult intervenţia dumitale dacă nu s-ar fi situat complet offtopic şi ar fi urmărit şi altceva decât să aducă laude propriei persoane şi ironii altuia, tipic pentru un troller, fie el şi licenţiat în drept.
În primul rând, topicul meu se adresează specialiştilor în drept şi nu celor care n-au altceva de făcut decât să se lege de persoana participanţilor la discuţii. Cu atât mai puţin celor care se grăbesc să mă judece pentru modalitatea de expunere, deşi n-au citit titlul forumului pe care scriu aici: Dreptul familiei
Probleme si solutii. De la specialisti pentru specialisti.
Moderatori: irinamayer , elis , GabrielaA
Mai departe, vezi că nu fac nicio confuzie; nu poţi dobândi o calitate (fie ea şi de reprezentant) dacă-ţi lipseşte capacitatea de folosinţă a acelui drept. Îţi recomand să citeşti cu atenţie şi, dacă ai ce, ontopic, să şi răspunzi.
Capacitatea de folosinta iti LIPSESTE doar daca esti un pic cam MORT (a se vedea in acest sens art. 7 alin 1 din Decretul 31/1954.
Iar din caracterul intangibil al capacitatii de folosinta - care se invata, intradevar, in anul 1 - rezulta urmatoarea consecinta juridica: nu pot exista ingradiri ale acestei capacitati decat in cazurile si conditiile prevazute de lege, EXPRES.... Asa incat, parerile, oricat ar fi de argumentate nu ma satisfac...
Capacitatea de folosinţă are limite legale pe care chiar dumneata le-ai arătat şi pe care eu le-am argumentat în speţă. Aici nu este, aşadar, vorba despre capacitatea de folosinţă în general, ci de capacitatea de folosinţă a unor anumite drepturi civile.
Bunăoară, cineva are capacitatea de folosinţă a dreptului de reprezentant - în general - pe tot parcursul vieţii, dar n-are capacitatea de folosinţă a dreptului de reprezentant pentru actele de procedură pentru care reprezentatul nu are capacitatea de exerciţiu de a le delega cuiva, vezi supra.
Cred că nu poţi vedea copacii din pricina pădurii. Eu vorbeam despre o incapacitate specială, dumneata de una generală... Astfel de incapacităţi speciale de folosinţă nu-s o noutate în materia dreptului civil românesc, de exemplu incapacitatea cetăţeanului străin de a deţine în proprietate terenuri în România, etc; îţi las plăcerea să descoperi singură şi altele.
Reprezentarea juridica
cridi
De ce avocatilor care reprezinta reclamantul in procesul de divort ( cand acesta este plecat din tara ) li se mai solicita de catre instanta sa faca dovada ... (vezi toată discuția)
Reprezentare
anditaru
Daca am ceva cunostiinte juridice[student anul 3 drept]pot reprezenta un prieten intr-o actiune de divort?pot fi mandat de el ,la un notar, pt.a il ... (vezi toată discuția)