PESTERA CLOSANI-tur virtual
Legenda spune că a existat cândva, pe lângă Piatra Mare, un ţinut de basm, o grădină miraculoasă. Multe flori creşteau in acest paradis terestru: trandafiri ce urcau sub forma de bolte, clopoţei gingaşi strajuind poteca acoperită de iarba măruntă si fragedă, copaci falnici, ce se inalţau spre cer, si firicele de apă limpede, ce se spărgeau peste pietre, licărind, formând cascade. Acest ţinut aparţinea unui bătrân vrăjitor, renumit prin părţile locului. Dar intr-o zi acesta a prins de veste că un zmeu vroia să pună stăpnire pe miraculoasa-i gradină. Aşa că bătrânul a acoperit intreaga gradină cu o boltă din piatră, ce s-a numit Piatra Mică. Lipsite de lumina soarelui, toate florile au inceput sa moară, insă vrajitorul le-a impietrit pentru a rămâne veşnice, ascunse acolo, in peştera de la Piatra Mică a Cloşanilor.
Peştera Cloşani este situată in partea de nord a Munţilor Mehedinţi, in triunghiul de calcare jurasic-cretacice ale cărui laturi le formează Motru Mare şi Motru Sec, iar baza – creasta Pietrei Mari si a Pietrei Mici a Cloşanilor. Trei zone carstice, adică trei zone cu relief specific dezvoltat pe calcare, au fost delimitate in acest triunghi de graniţa dintre Munţii Mehedinţi si Munţii Valcan: zona versantului stâng al Văii Motrului Sec, zona Pietrei Mari a Cloşanilor şi zona Cornetului Satului. Amplasata la o altitudine de 440 m, peştera are o lungime de 1100 m, o singură deschidere şi este formată din doua galerii orizontale: Galeria Laboratoarelor şi Galeria Matei Ghica. O deschidere scundă, dar destul de largă (1,5 – 2 m), permite accesul in golul subteran, un adevărat muzeu de sculptură naturală, ale cărui galerii adăpostesc unul dintre cele mai uimitoare ansambluri create de apă in calcar.
Galeria Laboratoarelor şi lacurilor de cristal
Pereţii sunt acoperiţi cu valuri de piatră care cad in cascade. Poteca şerpuieşte printre coloane, stalagmite şi gururi cu marginile dantelate, pe sub un tavan impodobit cu o mulţime de stalactite albe sau colorate in tonuri de roşu.
La primul coţ a existat candva şi un foarte frumos perete de stalagmite şi stalactite, format pe direcţia unei fisuri de tavan, prin care s-a strecurat, in decurs de milenii, apa incărcată cu calcar dizolvat. Astăzi, din ţurţurii născuţi prin “căderea apei picătură cu picătură” (“stalactos”) şi porniţi să se impreune cu fraţii lor născuti prin “scurgerea apei picătură cu picătură” (“stalagmos”), oamenii n-au mai lăsat decât urme. Se văd peste tot gururi cu bolte inalte, coloane şi stalagmite cu baza incărcată de falduri sau ansambluri de şepe suprapuse.
Mai departe incepe zona lacurilor – o suită de gururi si bazine, cu fundul acoperit de un strat de argilă sau de calcit, cele mai multe dintre ele cu apă cristalină.
Pereţii au multe nişe si niveluri de terasare şi sunt acoperiţi cu o crustă de calcit, inflorită intr-o gamă largă de forme şi culori. La tot pasul se văd scurgeri parietale, transparente sau brăzdate de dungi rosietice, cu muchiile acoperite de coralite, a căror frecvenţă creşte spre zona terminală. Din tavan atârnă panoplii cu ţurţuri, iar pe podea sunt ingrămădite coloane, stalagmite şi domuri, care in câteva locuri fac trecerea mai dificilă.
Ultimele bazine, de obicei seci, au marginile căptuşite cu brâie de monocristale mari. Lăţimea lor depăşeşte pe alocuri chiar şi un metru, marcând nivelul atins de apă in diverse epoci. Aceste brâie, impreună cu aliniamentele de calcit alb-laptos, ornate cu bijuterii cristaline ce apar in cateva locuri pe pereţi şi tavan, ne introduc in ambianţa Galeriei Ghica, unde monocristalele, helictitele şi cristalictitele constituie elementul dominant.
Paradisul florilor de calcit
Dincolo de tunelul de intrare, aspectul galeriei se menţine acelaşi, iar morfologia coloanelor si a stalactitelor e aproape neschimbată: numai că totu-i mai alb si formaţiunile mai spaţiale, iar pe pereţi şi tavan s-au dezvoltat foarte multe cruste de calcit acoperite cu fantastice impletituri de cristale excentrice.Pe podea s-au dezvoltat multe gururi cu cuiburi de perle de caverna. Ne strecurăm prin mulţimea de coloane, stalactite şi stalagmite, pe langă pereţii albi, acoperiţi de scurgeri, concreţiuni sferoidale si foarte multe excentrite. De tavan, solitare sau in grupuri, atarna stalactite. La frumuseţea acestora se adaugă splendoarea cristalictitelor născute parcă … in afara legilor gravitaţiei.
In dreapta, apare un un grup de stalagmite, dintre care una, de forma unei ciuperci, atrage atenţia prin albul strălucitor al calcitului. Deasupra ei, pe tavan, s-a dezvoltat una dintre cele mai formidabile aglomerari de helictite şi cristalictite din toate cate există in pesteră. Feeria acestor concreţiuni e intregită de scurgeri, coloane, stalactite si discuri magnifice incărcate de ţurţuri. Toate sunt construite din calcit pur, lipsit de argilă sau alte impurităţi, care le colorează de obicei in tonuri de roşu.
La baza pereţilor şi in nişe atarnă stalactite ale caror capete au “inflorit” la nivelul apei, luand aspect de buzdugane. Un şir de gururi mari şi mici, dezvoltate de-a lungul unei porţiuni de galerie, decorate cu o varietate de forme cristaline, din care nu lipsesc nici valurile incărcate cu coralite, conduce la un lac adăpostit intr-un bazin cu marginile alcătuite din agregate de macrocristale. Lacul anunta partea cea mai frumos concreţionara a galeriei, desfăsurată dincolo de zidul de coloane ce sprijină o boltă incarcată cu stalactite si scurgeri sclipind de albeaţa. Aici, pe circa 15 m lungime, un brau de cristale mari, depăşind pe alocuri 50 cm lăţime, delimitează zona unui fost lac, din care au rămas numai mici ochiuri de apă, separate intre ele prin pereţi scunzi. De pe fundul lacului – unde apa saturată in carbonaţi a depus cristale cu varfuri ascuţite – s-au inălţat, in stransă legatură cu oscilaţiile nivelului apei, piedestaluri cristaline imprejurul stalagmitelor sau coloanelor. Cateva mici intranduri la baza pereţilor sunt, de asemenea, tapisate cu macrocristale, adăugand un plus de frumuseţe fantasticului décor al acestei zone. La suprafata tavanului si a pereţilor, pe direcţia unor fisuri, s-au dezvoltat o multime de buchete de flori albe sau translucide şi şiruri de cristale excentrice, orientate in toate părţile. Nu ştii la ce să te uiti mai intai!
Pestera Cloşani adăposteste peste 70 de specii de animale terestre si acvatice, majoritatea microscopice, folosite la diverse experimente. Cel mai cunoscut este Rhinolophus ferrumequinum, adică liliacul troglofil.
Acest paradis, in care pană şi piatra infloreste, este un tezaur de frumuseţi, generat de cantitatea şi varietatea impresionantă a concreţiunilor pe care le adăposteste. Este şi un tezaur biospeologic, prin numărul mare de fosile vii care o populează, si un laborator in care se fac cercetări. Pentru valoarea ei estetică si stiintifică, peştera trebuie păstrată ca atare, ocrotită si protejată, pentru ca existenţa ei să dureze cat mai mult.
[ link extern ]
avocatnet.ro explicăm legislația
Muresan Felicia, utilizator
Valeriu TUDOR 
Gabriela Pintea 
eraz