În instanţe sunt multe astfel de plângeri împotriva încheierilor de cf. şi swe soluţionează fără probleme.
Decizia 72/2007 a Sectiilor Unite ICCJ nu a fost publicată în M.Of., astfel că nu are aplicabilitate.
Redau mai jos Recursul în interesul legii declarat de Procurorul general, precum şi Decizia 72/2007 a ICCJ:
Nr. 4463/C/1177/2006
C ă t r e,
PREªEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ªI JUSTIŢIE
În conformitate cu prevederile art. 329 din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 57 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, art. 25 lit. a) şi art. 63 lit. f) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, formulez prezentul
RECURS ÎN INTERESUL LEGII
În practica judiciară s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar referitor la calitatea procesuală pasivă a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară în plângerile de carte funciară, întemeiate pe dispoziţiile art.50 din Legea nr.7/1996, republicată.
I. Astfel, unele instanţe de judecată au apreciat că în plângerile de carte funciară, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă, procedura aplicabilă fiind necontencioasă.
În soluţionarea plângerilor formulate împotriva încheierilor de carte funciară, instanţa nu trebuie să stabilească existenţa sau inexistenţa unui drept al Oficiului de Cadastru şi Publicitate imobiliară ci, legalitatea şi temeinicia încheierii în cauză.
Ca atare, s-a considerat că Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nu poate fi citat ca parte în aceste procese, singurele persoane ce pot avea o astfel de calitate fiind cele prevăzute de dispoziţiile art.50 alin.1 din Legea nr.7/1996, republicată, respectiv, persoanele interesate potrivit menţiunilor din cartea funciară. (Anexa I)
II. Alte instanţe au considerat că Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară are calitate procesuală pasivă în plângerile de carte funciară.
S-a apreciat că, odată cu modificarea Legii nr.7/1996 prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.41/2004, încheierea de carte funciară este supusă controlului judecătoresc pe calea plângerii, adresate direct instanţei, nemaifiind aplicabile dispoziţiile art.130 din ordinul Ministerului Justiţiei nr.2371/C/1997, care fac trimitere la procedura necontencioasă prevăzută de art.331 – 339 Cod procedură civilă.
În motivarea acestui punct de vedere s-a arătat că activitatea de carte funciară este o procedură necontencioasă, dar soluţionarea de către instanţă a plângerii are un caracter contencios, fiind o activitate jurisdicţională ulterioară activităţii de carte funciară.
Prin urmare hotărârea pronunţată în această materie trebuie să devină opozabilă Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară motiv pentru care oficiul trebuie citat în astfel de cauze.
De asemenea, s-a mai reţinut că, atacându-se un act administrativ, Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară trebuie citat în proces, întrucât are calitate procesuală pasivă, având în vedere că litigiul va fi soluţionat după o procedură specială, iar judecata trebuie să se desfăşoare în contradictoriu cu emitentul actului. (Anexa II)
Apreciez că prima opinie este în conformitate cu litera şi spiritul legii.
Activitatea de carte funciară a fost şi este, prin excelenţă, o procedură necontencioasă căreia i se aplică principiile şi regulile specifice acestei proceduri speciale.
În acest sens, prin art.31 din Ordinul nr.633 din 13 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară, se statuează în mod expres că „activităţii de publicitate imobiliară i se aplică principiile şi regulile specifice prevăzute de lege, care se întregesc cu dispoziţiile art.331-339 din Codul de procedură civilă”.
Astfel, înscrierile în cartea funciară se fac, de regulă, la cererea persoanei interesate, în afară de cazurile în care se dispun din oficiu.
Totodată, prin cererile de înscriere sau radiere nu se urmăreşte stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană (conform art.331 Cod procedură civilă) chiar dacă, în conformitate cu principiul relativităţii consacrat de art.22 din Legea nr.7/1996, republicată „înscrierea unui drept se poate efectua numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută sau, împotriva aceluia care, înainte de a fi înscris, şi-a grevat dreptul, dacă amândouă înscrierile se cer deodată”.
Caracterul necontencios se menţine şi în această situaţie deoarece, cererea de înscriere se face fie în temeiul actului juridic obligaţional, fie în temeiul unei hotărâri judecătoreşti, astfel încât între părţi nu există nici un litigiu ori, dacă acesta a existat, el a fost tranşat deja la data formulării cererii de înscriere.
Din acest motiv, activitatea de înscriere în cartea funciară îmbracă trăsăturile unei veritabile proceduri necontencioase caracterizate prin absenţa unui litigiu.
Caracterul necontencios al activităţii de publicitate imobiliară derivă şi din faptul că încheierile prin care se soluţionează cererile de înscriere de către registratorul de carte funciară (funcţionar public şi nu judecător) sunt ca natură juridică acte administrative executorii, care nu au putere de lucru judecat, nefiind pronunţate în cadrul unei proceduri administrativ-jurisdicţionale.
Deşi încheierea dată de registrator este un act administrativ, nu este supusă controlului instanţelor de contencios administrativ în condiţiile Legii nr.544/2004 ci, contenciosului administrativ special, reglementat prin Legea nr.7/1996, activitatea de publicitate imobiliară fiind o activitate eminamente necontencioasă, realizată în cadrul unei proceduri administrative speciale.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art.50 din Legea nr.7/1996: „Încheierea se comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum şi celorlalte persoane interesate potrivit menţiunilor din cartea funciară, cu privire la imobilul în cauză, în termen de 15 zile de la pronunţarea încheierii, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data înregistrării cererii.
Încheierea de înscriere sau de respingere poate fi atacată cu plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la biroul teritorial. Plângerea împotriva încheierii se depune la biroul teritorial şi se va înscrie din oficiu în cartea funciară. Oficiul teritorial este obligat să înainteze plângerea judecătoriei în a cărei rază de competenţă teritorială se află imobilul, însoţită de dosarul încheierii şi copia cărţii funciare.
Hotărârea pronunţată de judecătorie poate fi atacată cu apel.
Hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă se comunică, din oficiu, biroului teritorial de către instanţa care s-a pronunţat ultima asupra fondului.
Înscrierea făcută în temeiul acestei hotărâri judecătoreşti îşi produce efectele de la înregistrarea cererii de înscriere la biroul teritorial.
În cazul respingerii plângerii prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, notările făcute se radiază din oficiu”.
Precizăm că aceste reglementări au caracter special în raport cu dispoziţiile generale privitoare la procedurile necontencioase care alcătuiesc Cartea a III - a din Codul de procedură civilă, art.331-339.
În acest sens, art.338 alin.2 Cod procedură civilă prevede, in terminis, că „materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedură specială rămân supuse dispoziţiilor speciale, care se vor întregi cu cele prevăzute în cuprinsul cărţii de faţă”.
Prin urmare, procedura de înscriere în cartea funciară este guvernată de regulile cuprinse în Legea nr.7/1996 şi în actele normative emise în baza ei, şi numai în măsura în care acestea nu prevăd nimic, ea se completează cu dispoziţiile generale în materie necontencioasă prevăzute de Codul de procedură civilă.
În acest context, se poate constata că Legea nr.7/1996, republicată, nu conţine dispoziţii care să confere legitimare procesuală pasivă Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.
Calitatea procesuală se analizează în cerinţa existenţei unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana celui care este titularul dreptului subiectiv dedus în justiţie, precum şi în condiţia unei identităţi între persoana pârâtului şi persoana celui obligat în raportul de drept substanţial.
Or, în cauză, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nu intervine prin operaţiunile de înscriere în cartea funciară în drepturile evidenţiate în cuprinsul acestora, în vederea realizării unor drepturi proprii, opozabile celor înscrişi în cuprinsul cărţii funciare, ci în exerciţiul unor atribuţii care le-a fost conferit prin lege.
Prin urmare, între oficiul de cadastru pe de o parte şi titularii drepturilor înscrise în cartea funciară ori care formulează cereri de înscriere în cartea funciară, pe de altă parte, nu se nasc raporturi juridice cu caracter civil în legătură cu imobilele evidenţiate în cuprinsul colilor de carte funciară.
Acest aspect este evidenţiat şi de dispoziţiile art.20, 22, 43, 47 şi 50 din Legea nr.7/1996 care reglementează noţiunea de „persoane interesate”.
Astfel, este „persoană interesată” în sensul legii, „persoana în favoarea sau împotriva căreia urmează să se încuviinţeze intabularea, înscrierea provizorie a unui drept tabular, radierea sau îndreptarea înscrierii unui drept tabular, notarea altui drept personal ori de creanţă, adică antecesorul sau succesorul tabular”.
De asemenea, înscrierea unui drept real sau de creanţă, ori a unei sarcini mai pot fi cerute de „mandatarul general al celui îndrituit, de creditorul chirograf, titular al unei creanţe certe, lichide şi exigibile sau de debitorul care a plătit valabil creanţa ipotecară a unui cesionar neînscris în cartea funciară”.
Din analiza acestor reglementări se poate constata că Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nu reprezintă „persoană interesată” în sensul legii deci, nu justifică un interes legitim şi personal în plângerile de carte funciară, nefiind întrunită astfel, o condiţie esenţială pentru a deveni parte în proces.
Totodată, prevederea art.50 alin.4 din Legea nr.7/1996, conform căreia „hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă se comunică din oficiu biroului teritorial” ne conduce la concluzia că intenţia legiuitorului a fost ca Oficiul să nu fie parte în plângerea de carte funciară, în condiţiile în care, potrivit art.266 alin.3 din Codul de procedură civilă, „hotărârea se comunică părţilor”.
În consecinţă, apreciem că în litigiile privind plângerile împotriva încheierilor de carte funciară, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă.
Pentru aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art.329 din Codul de procedură civilă, solicit admiterea recursului în interesul legii şi pronunţarea unei decizii în sensul că în plângerile de carte funciară întemeiate pe dispoziţiile art.50 din Legea nr.7/1996, republicată, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă.
PROCUROR GENERAL,
Laura Codruţa Kövesi
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ªI JUSTIŢIE
SECŢIILE UNITE
Minuta deciziei nr. LXXII (72) Dosar nr. 42/2007
ªedinţa de la 15 octombrie 2007
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi stabileşte:
În cauzele ce au ca obiect plângerile privind Cartea funciară întemeiate pe dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 7/1996 republicată, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală activă.
Obligatorie pentru instanţe, potrivit art. 329 alin.3 din Codul de procedură civilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 15 octombrie 2007.
După cum se poate lesne observa, această decizie nu este motivată, de aceea cred că nu a putut fi publicată. Astfel, nu putem şti care a fost raţiunea admiterii acestui RIL.