vanzarea unui produs cu valoare de intrare 0

Contabilitatea financiara si cea de gestiune se tine cantitativ valoric sau numai valoric. Bunurile fara valoare, (cel tarziu cu ocazia inventarierii anuale!!!) se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate, conform prevederilor OMFP nr.3471/2008 !

fiind marfa faceti media la cantitate la acelasi PRODUS a doua metoda simplu faceti receptia cu pret de intrare zero si stabiliti pretul de vanzare daca e singurul PRODUS cantitativ

de ex bere 3+1 gratis daca nu l vindeti la bax ce la bucata faceti media la 4 buc si aveti pretul de intrare la bucata si stabiliti pretul de vanzare.SANATATE!

Fiind si eu in aceesi situatie... am niste mostre pe care le-am primit pe factura, le-am facut si nir... si le-am oferit de foarte multa vreme gratis si nu le pot scoate de pe stoc sub nici o forma (din programul electronic) decat cu factura de iesire (suntem firma de distributie deci fara casa de marcat)... imi poate sugera cineva vreun artificiu? Nici bon de consum nu ma lasa sa fac din gestiunea respectiva...

NORMELE METODOLOGICE PRIVIND ORGANIZAREA ªI
CONDUCEREA CONTABILITÃŢII INSTITUŢIILOR PUBLICE,
PLANUL DE CONTURI PENTRU INSTITUŢII PUBLICE ªI
INSTRUCŢIUNILE DE APLICARE A ACESTUIA

2.8. Reguli generale de evaluare
Pentru evaluarea elementelor din bilanţ, se stabilesc următoarele reguli:
a) Evaluarea la data intrării în instituţia publica
La data intrării în patrimoniu bunurile se evalueaza şi se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, denumita valoare contabila (costul istoric), care se stabileşte astfel:
- la cost de achiziţie - pentru bunurile procurate cu titlu oneros;
- la cost de producţie - pentru bunurile produse în instituţie;
- la valoarea justa - pentru bunurile obţinute cu titlu gratuit.
Costul de achiziţie al bunurilor cuprinde: preţul de cumpărare, taxele de import şi alte taxe (cu excepţia acelora pe care instituţia publica le poate recupera de la autorităţile fiscale), cheltuielile de transport, manipulare şi alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct achiziţiei bunurilor respective.
Reducerile comerciale acordate de furnizor nu fac parte din costul de achiziţie.
Costul de producţie al unui bun cuprinde: costul de achiziţie al materiilor prime şi materialelor consumabile şi cheltuielile de producţie direct atribuibile bunului.
Costul de producţie sau de prelucrare al stocurilor, precum şi costul de producţie al activelor fixe cuprind cheltuielile directe aferente producţiei, şi anume: materiale directe, energie consumată în scopuri tehnologice, manopera directa şi alte cheltuieli directe de producţie, precum şi cota cheltuielilor indirecte de producţie alocata în mod raţional ca fiind legată de fabricatia acestora.
Următoarele elemente reprezintă exemple de costuri care nu trebuie incluse în costul stocurilor, ci sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei în care au survenit:
- pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de producţie înregistrate peste limite normal admise;
- cheltuielile de depozitare, cu excepţia cazurilor în care aceste costuri sunt necesare în procesul de producţie, anterior trecerii într-o noua faza de fabricaţie;
- regiile (cheltuielile) generale de administraţie care nu participa la aducerea stocurilor în forma şi locul final;
- costurile de desfacere.
Prin activ cu ciclu lung de fabricaţie se înţelege un activ care solicita în mod necesar o perioada substantiala de timp pentru a fi gata în vederea utilizării sau pentru vânzare.
Valoarea justa a unui bun reprezintă suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de buna voie între doua părţi aflate în cunostinta de cauza, în cadrul unei tranzacţii cu preţul determinat obiectiv.
Pentru bunurile care au valoare de piata, valoarea justa este identică cu valoarea de piata.