Prefaţa editorului şi Oda închinată Radiodifuziunii
"Mic şi al dracului" se recomanda umoristul Ion Pribeagu. Aşa şi-a intitulat cu aproape un secol în urmă primul său volum de versuri sprinţare. Acesta a fost şi titlul primului volum pe care l-am editat din opera marelui umorist
Acum apar"Comediile lui Ion Pribeagu", oferind cititorilor bucuria de a descoperi noi faţete ale operei acestui uriaş al umorului nostru.
Cel care s-a născut Isac Lazarovici la 27 Octombrie 1887, în Suliţa Moldovei, într-o familie de evrei săraci, avea să schimbe multe nume ca să ajungă la semnificativul Ion Pribeagu. Avea umorul în sânge. Spiritul său prolifera gluma cu o asemenea teribilă forţă încât de foarte tânăr îl întâlnim fandând, cu spada umorului în ziarele şi teatrele prestigioase ale Bucureştiului. Isac şi-a anagramat prenumele în Sachi, "Sachi Disperatu'"- a bătut la uşa acelui entuziast al scrisului românesc care a fost N.D.Cocea şi o nouă şi strălucită pagină a umorului românesc începea a fi scrisă. Începând din anul 1907, în nenumărate ziare şi reviste româneşti şi evreieşti puteai întâlni cronici şi parodii umoristice semnate Sachi Disperatu, Ion Palavra, Ioniţă Mititelu, Ivan Turbincă, Ivan Vraişte, Vasile Ispravă, Ion Lazaro, Vasile Găină,Barbu Desnădejde, Brebenel de la Strehaia, Ion Pribeagu, etc,-toate ascunzând adevăratul nume al lui Isac Lazarovici. Îi plăcea când i se spunea"Mic şi-al dracului"
Dacă comicul e o probă de sensibilitate, atunci Ion Pribeagu a ştiut să fie mereu proaspăt, aducând în lumea noastră cotidiană, standardizată, neurastenizată de plictis, banalitate şi aburi de benzină, bucuriile zâmbetului.
Definiţia umorului se face şi prin trubadurii săi. Opera lui Ion Pribeagu, maestrul vesel şi sentimental al câtorva generaţii, defineşte un anume tip de enetgie sufletească, care posibil, va fi apreciat de istoricii literari de mâine ca umorul" a la Ion Pribeagu".
Generoasă profesie-umoristul! Dumnezeiască dăruire-a cultiva poante, calambururi, rime vesele. Pentru orice vârstă şi orice anotimp.
Vine Ion Pribeagu, vine de departe sau de aici, de lângă inima oricui, şi învârteşte manivela lui cu versuri sprinţare la fereastra mea şi a dumitale.
Această formidabilă maşină de creat umor care a fost Ion Pribeagu, vreme de 60 de ani ne-a înveselit viaţa. ªi petrecerea continuă. Ne-a lăsat glumele sale, mărturie a nevoii noastre de râs şi veselie.
"Comediile lui Ion Pribeagu" selectează noi umoristice scrise de Ion Pribeagu în România şi Israel. Cuprinde şi câteva "Impertinente", cum le-a spus Pribeagu. Nu le-a publicat în timpul vieţii sale, din pudoare, versuri poznaşe, fără perdea.
Multe din comediile publicate în antologia de faţă au fost spuse de Ion Pribeagu la Radio. Se bucura enorm de câte ori era invitat să-şi recite umoristicele la microfon.
Apariţiile lui Ion Pribeagu la Radio, erau aşteptate şi ascultate de toată ţara. Oda închinată Radiodifuziunii exprimă ceva din emoţia marelui umorist:
Radio
Pereţi de stofă, plăci, un jaz plătit cu ora
Trei cabine, hautparleur-ul, pluşuri groase,
Domnul Jora,
Speakerul, un pian cu coadă, volţi,
turbine în careu,
Microfonul cât o nucă, un pahar umplut,
ªi eu.
ªi prin risipirea roză vestmântată-n vis de
crepe
Cineva-mi şopteşte:- Gata!" Poţi începe!
ªi încep.
Dans de mlădieri subtile vin trecutul
să-mi evoce,
ªir de fraze adormite se trezesc
la mine-n voce,
Simt emoţiuni fardate cum în puls
mi se strecoară,
Valuri de mătase caldă
gândurile-mi împresoară.
Mă simt unic!
O bucată de cristal fără pereche
ªi împletesc o glumă nouă
dintr-o anecdotă veche.
Pun în glas surâs de fată,
sentiment şi-nflăcărare
ªi îmi vine să-mi strâng mâna
şi să-mi zic:- Ce bine-mi pare!
N-am pe nimeni lângă mine,
nici o dragă, nici o rudă
ªi silabisesc aparte:
-Unde-i tata să...m-audă?
ªi cum nu e-n juru-mi nimeni
să-l cutremur cu dictonul
De atâta bucurie tremur eu şi microfonul.
Sigur că în clipa asta când în rime-mi spun
amarul
Mă aude şi Maniu, Brătianu şi Madgearu
ªi precum e cu putinţă dacă vidul e deschis
Undele-mi transportă verva
şi m-aud şi la Paris.
Toată Franţa şi guvernul aliat
mi-ascultă darul
Parcă-i văd cum mă discută
foiletând dicţionarul!
Cresc la gândul că un conte,
auzindu-mi fantezia
Spune:
- Ce talente are sora noastră România!
Capăt forme şi proporţii
şi dorinţi tentaculare,
Hotărât, în clipa asta, ce mai vorbă!
Sunt om mare!
Versul meu fluid s-avântă pe antene
şi pe unde
Unde nu răzbeşte mintea,
unde gândul nu pătrunde!
Milioane de fiinţe din tot globul,
Lume multă,
New-York-ul, Berlinul, Roma şi
Chitila mă ascultă!
Turbur Iaşii şi Bombay-ul,
revoluţionez Fierbinţii,
O prietenă din vremuri, râde
şi-şi arată dinţii,
La Madrid sau Huşi mi-e rândul
peste " a 5-a simfonie"
ªi-un conferenţiar cu tema
"Despre radiofonie"
Mă intercalează-n ciclul "Orei de literatură"
De mă laudă-o fetiţă, un confrate mă înjură,
Patru duduiţe durde, cu urechile în cască
Îşi şoptesc că sunt de-o şchioapă şi
c-ar vrea să mă cunoască
ªi precis că mâine seară între Capşa şi Palat
Mulţi prieteni o să-mi spună:
-Măi, am râs de ne-am strâmbat!
În sfârşit mi-a mintea plină de-o nespusă
bucurie
Proprietarul de m-aude, capătă apoplexie!
Iar un creditor va spune în pavilionul său,
- De vorbit vorbeşte bine,
doar la plată e cam rău!
Un entuziasm sfielnic mi-umple fiinţa de
extaz....
Parc-o mână de femeie mă dezmeardă pe
obraz....!
Simt din depărtări aplauze cari nu mai
contenesc
ªi-ncântat de mine însumi mă înclin şi mulţumesc.
Dar de-odată din tăcere se desprinde-un om
ciudat,
Care-mi spune:- Foarte bine! Însă postu-i
deranjat!
Radio...
Pereţi de ştofă, plăci, un jazz plătit cu ora,
Trei cabine, hautparleur-ul, pluşuri groase,
Domnul Jora,
Speaker-ul, un pian cu coadă, volţi, turbine în
careu
Microfonul cât o nucă, un pahar băut. ªi eu!
ªi fiindcă nu e nimeni să-l cutremur cu
dictonul.
De atâta bucurie, tremur eu şi microfonul.
Umorul lui Ion Pribeagu ne face viaţa mai dulce....
Teşu Solomovici
Monolog
De Ion Pribeagu
Foaie verde caltabosi
Ma suntem niste scirbosi,
Si-ngrasati ,si pacatosi
Mincinosi,nevoie mare,
Ahtiati dupa mincare,
Grandomani si nesimtiti,
Si groaznic de ipocriti,
Ma cu cit mai mult avem
Cu atit mai multe vrem
N-ai dat ma nici un colac
Unui cersetor sarac
N-ai dat ma un singur ban
Unui amarit sarman,
Si cumva de ti-a cerut
Cineva un imprumut
Te-ai jurat pe sfinti ,pe zei
Ca n-ai 20 de lei
De Craciun ,de Revelion
In bordei sau in salon
N-a fost casa,mica mare sa nu fie sarbatoare
N-a fost crisma,n-a fost bar
Fara Haous si lautar
Te-mpingeai ca si un claun
Nu gaseai un singur scaun
Nu gaseai un singur loc
Peste tot prapad si foc.
Si caldura,si necaz
Si topaituri,si jazz
Peste tot urla Vasile
Sa mai vina 10 kile
Peste tot se bea cu seteeee
Si vorbeam pe indelete
Grea e viata mai baeteee
Mai si s-au mincat agale
Milioane de sarmale,
Mii de porci
Mii de juncani
Sunci.costite si ficati
Mii de metrii de cirnati
Mititei si frigarele
Medalioane de purcele
Si piftii si picioruse
Maruntaie de gainuse,
Pipote si piept de pui
Pipote si piept de pui
Tuslamale si cotlete,
Si placinte cu bilete
Din Pipera la Sacele
Dadea lumea din masele
Din Floreasca in Panduri
Clafanea lumea din guri
Te uitai la ei,burtosi
Lacomi si libidinosi
Parca aveau in ei burete
Si cu ochii dupa fete
Cu neveste ,albe,roze
Late ca niste batoze
Sapte mii de kg. si cu ochii dupa dame
Clampane si gura-si linge
Bea saracul,bea de stinge
Scrisne dintii ca o stinca
Si maninca,si maninca
si se jura foc si singe
Si ofteaza si se plinge
Tuturor de ani si ani
Criza mare,nu sunt bani.
Deaia zic dj.Timofte
Ca ne ia dracii de pofte
Orisicit ai nu-ti ajunge
Parca cineva te-npunge
Ai nevasta cool,e inalta
Da-ti fug ochii dup-o alta
Ai bani multi,euro ,lei
Dar oricit ai tot mai vrei
Bei,pleznesti de lacomie
Si te plingi,ca-i saracie
Cresti in burti ca o saltea
Si te plingi ca viata-i grea
Hai mai las-o.
In dar pentru ELENA 138
Cu prietenia si respectul cuvenit.
Constantin Tănase, născut la 5 iulie, 1880, în Vaslui, a murit la Bucureşti, în 1945.
Există zvonuri potrivit cărora ar fi fost ucis de Armata Roşie invadatoare, deşi surse oficiale indică faptul că moartea s-ar fi datorat unor complicatii provocate de o banala amigdalita.
Constantin Tănase încă mai juca în Bucureşti, la un an de la invazia sovietică, şi se spune că ar fi fost ucis din cauza satirei la adresa soldaţilor ruşi, care aveau obiceiul să rechiziţioneze mai ales ceasuri, folosind expresia: "Davai Ceas" (davai = dă-mi)
Rău era cu "der, die, das"
Da-i mai rău
cu "davai ceas"
De la Nistru pân' la Don
Davai ceas, davai palton
Davai ceas, davai moşie
Haraşo tovărăşie !
După mai multe reprezentaţii a fost arestat, ameninţat cu moartea şi i s-a ordonat să nu mai joace piesa.
În următorul spectacol a apărut pe scenă într-un pardesiu imens, cu mânecile pardesiului căptuşite de sus până jos cu ceasuri de mână.
Spectatorii l-au aplaudat frenetic la apariţie, deşi actorul nu a scos nici un cuvânt. Apoi şi-a descheiat pardesiul, scoţând la iveală un ceas cu pendulă !
A spus doar: "El tic, eu tac, el tic, eu tac"..
Două zile mai târziu marele actor era mort.
Sa ne inclinam in fata geniului lui Constantin Tanase !!!
avocatnet.ro explicăm legislația
ContSters179589, utilizator
elena138, utilizator
Radu Gabrian, Mediator
MIHAI GRIGORE 
ContSters167247