Despre responsabilitate

Draga Maria Ilin

Asta este lumea in care traim.
Nu va necajiti pentru niste zgarieturi pe o tabla care face parte din masina dvs. E doar o tabla. Nu sunteti dvs.
Sunt oameni cu cicatrici vizibile pe corp si rani adanci in suflet si au fata senina si zambetul pe buze.

Responsabilitate. Un cuvant care e din ce in ce mai rar pronuntat. Daca vorbim de importanta acestui cuvant in deciziile din viata personala situatia este si mai grava.

Sincer cred ca e bine sa ne preocupe ce facem noi si consecintele faptelor noastre. In acest subiect mai putem cate ceva rezolva. Pe cel care v-a zgariat masina nu puteti sa il aduceti la realitate privind responsabilitatea faptelor lui. Cine stie cate masini a mai zgariat din lipsa de indemanare, cum a luat carnetul de conducere si din ce surse de venit a cumparat-o. Isi inchipuie ca a scapat. Se inseala. Nu poate. Fiecare da seama pentru faptele lui chiar daca pagubitul sau justitia habar nu are ca el a facut ce a facut.

cu toata stima si consideratia Nicolaie Ciobotaru

ibiza a scris:

Azi mi-am gasit masina zgariata in parcare. Si ma intreb cu amaraciune cand vor avea soferii bunul simt sa lase in parbriz, daca nu datele lor si ale asigurarii, macar niste afurisite de scuze. Si cel mai rau imi pare ca abia am scos masina din service dupa alte reparatii de acelasi gen. X-(

E asa greu sa-ti asumi raspunderea pentru faptele tale.........?!?!?!?

Dar cum ai fi reactionat ?????????daca-ti gaseai masina luand foc de la o petarda in noaptea de Anul Nou. Adica dimineata la ora 5 cand te intorci acasa de la petrecere, asa cum am gasit-o eu.X-(Masina era noua si asigurata.
Sau dupa 3 saptamani de la achizitionare sa te loveasca in coltul blocului un motocicluist. #-oX-(
Asta este viata mergem inainte.

incet incet dispar din dex si din compartament multe notiuni.
dar in loc sa fie afectati cei care nu le folosesc sunt afectati ceilalti.
acesta este paradoxul romanesc!
dar traim in romania!

Da, traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul (ca sa-l parafrazez pe Mircea Badea). Eu tot credin schimbarea mentalitatii. Peste vreo 20 de ani.

"Paradoxul vremurilor noastre in istorie este ca avem cladiri
mai mari, dar suflete mai mici; autostrazi mai largi,
dar minti mai înguste. Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici, Avem mai multe
accesorii, dar mai putin timp; avem mai multe functii, dar mai
putina minte, mai multe cunostinte, dar mai putina judecata; mai multi experti si totusi mai multe probleme, mai multa
medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult, cheltuim prea nesabuit, radem prea putin, conducem prea repede, ne enervam prea tare, ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi, citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si uram prea des. Am invatat cum sa ne castigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata.
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor. Am ajuns pana la luna si inapoi dar avem probleme cand trebuie sa traversam strada sa
facem cunostinta cu un vecin. Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si
pe cel interior. Am facut lucruri mai mari, dar nu mai bune. Am curatat aerul, dar am poluat solul. Am cucerit atomul,dar nu si
prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar invatam mai putin. Planuim mai multe, dar realizam mai putine. Am invatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam. Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai multe informatii, sa produca mai multe copii ca niciodata,dar comunicam din ce în ce mai putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
incete; oamenilor mari si caracterelor meschine; profiturilor
rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar mai multe divorturi, case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care iti induc orice stare de la bucurie la liniste si la moarte. Sunt niste vremuri in care sunt prea multe vitrine, dar nimic in interior. Vremuri in care tehnologia iti poate aduce aceasta scrisoare si in care poti decide fie sa impartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi acest mesaj.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,pentru
ca nu vor fi langa tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza, pentru ca acel copil va creste curand si va pleca de langa tine.
Aminteste-ti sa-l imbratisezi cu dragoste pe cel de langa tine pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.
Aminteste-ti sa spui "TE IUBESC" partenerului si persoanelor pe care le indragesti, dar mai ales sa o spui din inima. O sarutare si o imbratisare vor alina durerea atunci cand sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mana si sa pretuiesti
acel moment pentru ca intr-o zi acea persoana nu va mai fi langa tine.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa impartasesti gandurile pretioase pe care le ai.
Tuturor prietenilor mei, va multumesc ca existati!”(Octavian Paler - Paradoxul vremurilor noastre)
Cat adevar!!!

:(