Teza la Educatie-Vol.I-poveste individuala gen:-proza-autori necunoscuti pana la data publicarii acestui topic.
Introducere:
In acest topic, subiectul reprezinta Educatia,ca fiind o eticheta a vietii inca de la nastere si pana la plecarea in abisul nevazut si nestiut ancestral si spiritual.
Educatia,are un rol decisiv in viata noastra .
In raport de acest factor important, tot ce este viu pe acest Pamant isi croieste un tel in viata pentru existenta si rol decisiv in supravietuire.
Din momentul fecundarii ovulului uman(si nu numai),apare procesul adapatarii pentru supravietuire ca un aspect vital al popularii Planetei Pamant.
Un fat se adapteaza in mediul sau intrauterin prin extragerea hranei din organismul mamei-fara ca cineva sa-i ofere acea necesitate.
Explicatia o pot oferi specialistii in domeniu pentru a se percepe si intelege natura creatoare .
Apoi,dupa nastere,apare Educatia noului urmas al Planetei Pamant.
Prima "educatoare " a unui copil ,este Suprema MAMA -cea datatoare de viata si prima care alinta sufletul pueril al pruncului sau.
Legatura - dintre cordonul ombilical taiat la nastere-persista intreaga viata intre cele doua fiinte umane (asa ar fi firesc si normal)
Educatia primita de la mama,incepe din prima zi prin alaptarea pruncului.
Acesta,plange si este nelinistit pana ce invata ca trebuie sa se hraneasca acum prin efortul de a suge continutul laptelui matern.
Deci,inca de la prima aparitie pe Pamant,umanitatea este obligata sa faca un efort-sa munceasca-pentru existenta sa.
Aceasta afirmatie,nu este o teorie ci o realitate confirmata just de catre orice pamantean.
Treptat,educatia se perfectioneaza si ajunge la limitele superioare .
In functie de modul cum percepem si aplicam -educatia primita in viata -asa vom trai.
Viata nu ne scuteste niciodata de efort,surprize placute ori nedorite...si asa mai departe.
Viata ,se deschide in fata fiecaruia ca o larga scena pe care fiecare are un rol binedefinit .
La sfarsitul spectacolului vietii...se trage cortina si apar aplauzele ori critica piesei interpretate.
Lacrimile spectatorilor sunt in realitate,la mormantul fiecaruia in ritualul specific zonal.
De aceea,se conduc unii morti cu aplauze indelungate catre locul de veci.
Asa ar fi firesc pentru fiecare pamantean.
Uneori se canta ori se danseaza-in atare situatii- in loc de lacrimi si tristete.
Si acesta reprezinta un mod al multumirii petrecerii oferita de catre "spectatorii" la scena deschisa a vietii.
Cred ca am punctat cateva din elementele Educatiei-ca un reper pentru a povesti fiecare cate ceva din propria sa imaginatie cu privire la acest subiect.
Continuitatea Educatiei in viata va apartine in Teza pe care o ve-ti scrie si va ramane aici pentru totdeauna.
cu stima ,respect si consideratie,
rodica_post
( creator topic si introducere )
Va multumesc anticipat celor care vor sa scrie in acest topic.
Multumesc anticipat si administratiei si intregului colectiv al acestui site ,pentru activitatea de buna calitate a acestui site.
După un anumit timp,
omul învaţă să perceapă diferenţa
subtilă între a susţine o mână
şi a înlănţui un suflet,
şi învaţă că amorul nu înseamnă a te culca cu cineva
şi că a avea pe cineva alături nu e sinonim cu starea
de siguranţă,
şi aşa, omul începe să înveţe...
că săruturile nu sunt contracte
şi cadourile nu sunt promisiuni,
şi aşa omul începe să-şi accepte căderile cu capul sus şi
ochii larg
deschişi,
şi învaţă să-şi construiască toate drumurile
bazate în astăzi şi acum,
pentru că terenul lui mâine
este prea nesigur pentru a face planuri ...
şi viitorul are mai mereu o mulţime de variante care se
opresc însă la
jumătatea drumului.
ªi după un timp, omul învaţă că dacă e prea mult,
până şi căldura cea dătătoare de viaţă a soarelui, arde şi
calcinează.
Aşa că începe să-şi planteze propria grădină
şi-şi împodobeşte propriul suflet,
în loc să mai aştepte ca altcineva să-I aducă flori,
şi învaţă că întradevăr poate suporta,
că întradevăr are forţă,
că întradevăr e valoros,
şi omul învaţă şi învaţă ....
şi cu fiecare zi învaţă.
Cu timpul înveţi că a sta alături de
cineva pentru că îţi oferă un viitor bun,
înseamnă că mai devreme sau mai târziu vei vrea să te
întorci la trecut.
Cu timpul înţelegi că doar cel care e capabil să te
iubească cu defectele
tale,
fără a pretinde să te schimbe,
îţi poate aduce toată fericirea pe care ţi-o doreşti.
Îţi dai seama cu timpul că dacă eşti alături de această
persoană doar pentru
a-ţi întovărăşi singurătatea,
în mod inexorabil vei ajunge să nu mai vrei să o vezi.
Ajungi cu timpul să înţelegi că adevăraţii prieteni sunt
număraţi,
şi că cel care nu luptă pentru ei,
mai devreme sau mai târziu se va vedea înconjurat doar de
false prietenii.
Cu timpul înveţi că vorbele spuse într-un moment de mânie,
pot continua tot restul vieţii să facă rău celui rănit.
Cu timpul înveţi că a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar că a ierta, asta doar sufletele cu adevărat mari o pot
face.
Cu timpul înţelegi că dacă ai rănit grav un prieten,
e foarte probabil că niciodată prietenia lui nu va mai fi
la aceeaşi
intensitate.
Cu timpul îţi dai seama că deşi
poţi fi fericit cu prietenii tăi,
într-o bună zi vei plânge
după cei pe care i-ai lăsat să plece.
Cu timpul îţi dai seama că fiecare experienţă trăită
alături de fiecare
fiinţă,
nu se va mai repeta niciodată.
Cu timpul îţi dai seama că cel care umileşte sau
dispreţuieşte o fiinţă
umană,
mai devreme sau mai târziu va suferi aceleaşi
umilinţe şi dispreţ, dar multiplicate, ridicate la pătrat.
Cu timpul înveţi că grăbind sau forţând lucrurile să se
petreacă,
asta va determina că în final,
ele nu vor mai fi aşa cum sperai.
Cu timpul îţi dai seama că în realitate,
cel mai bine nu era viitorul,
ci momentul pe care-l trăiai exact în acel moment.
Cu timpul vei vedea că deşi te simţi fericit cu cei care-ţi
sunt împrejur,
îţi vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine
şi acum s-au dus şi nu mai sunt.....
Cu timpul vei învăţa că încercând să ierţi sau să
ceri iertare,
să spui că iubeşti, să spui că ţi-e dor,
să spui că ai nevoie,
să spui că vrei să fii prieten,
dinaintea unui mormânt,
nu mai are nici un sens.
Desi am o varsta....:( si in pofida acestei varste sau poate tocmai pentru ca o am imi place la nebunie Metallica si Scorpions...... nu pot pricepe in ruptul capului de ce aplauda lumea la inmormantarea unui artist...!!!!!
Si nu vreau explicatii lirico-fantastico-supercalifragilistice. Vreau sa mi se spuna cu vorbe simple si cu intelesuri la fel de simple, fara stari de beatitudine false, de ce o multime de oameni, vreau sa cred fani ai artistului dus dintre noi la cele vesnice, de ce aceasta multime aplauda? Cine a inventat aceasta cutuma aiuritoare?
Explicatia este simpla. Artistul in cauza, a fost o viata intreaga aplaudat. Aceste din urma aplauze, reprezinta aplauzele pe care le merita artistul, pentru felul in care si-a incantat publicul , pentru felul in care s-a dedicat publicului , cele de care ar mai fi putut avea parte in cazul in care nu i s-ar fi intamplat sa plece dintre noi. Cutuma sau nu, mie personal mi se pare cel mai frumos mod de a conduce un artist pe ultimul drum: in aplauzele multimii. Consider ca aplaudand artistul chiar si post mortem, reprezinta cel mai inalt omagiu , iar acele momente eu le vad ca fiind de o solemnitate incredibila.
De aceea marii artisti , dupa cum stim, sunt depusi fie la Ateneu, fie in sediul vreunui teatru. Si acest aspect vi se pare aiurea? in opinia mea, noi, ca si popor evoluat, asemenea insa vechiilor locuitori ai pamantului, daca nu avem cultul mortilor, inseamna ca nu ne iubim semenii. Dar din fericire il avem, l-am mostenit, de aceea mergem sa aprindem mortilor nostri lumanari la cimitir, in noaptea sfanta de Inviere. De aceea le dam de pomana ,ii comemoram, le plantam flori pe mormmant: din respect pentru oamenii care au fost, din respect pentru intreaga specie umana. :)
Eu, una, nu am vazut nici la Ateneu, nici la vreun teatru, unde este depus corpul neinsufletit, sa se aplaude. Eu, strict, la acest aspect ma refer.
Cat despre cultul mortilor, har Domnului, noua, romanilor, nu ne lipseste!
.................
Eu nu am intrebat de ce se face o ceremonie intr-un anume fel, ci de ce se aplauda. Dv. mi-ati raspuns, ca ar fi simplu de explicat, pentru ca artistul a fost o viata aplaudat. Explicatia este, iertati-mi indrazneala, putin superficiala, pentru ca multi artisti s-au stins din viata uitati de lume desi au fost niste valori de nemasurat ale scenei noastre, ingropati in cimitirul saracilor sau pur si simplu inmormantati in cuvioasa noastra cutuma stiuta de la parinti. Nu-mi amintesc sa fi aplaudat cineva cand a fost inmormantat Fintesteanu sau Birlic sau Maria Tanase sau Amza Pelea sau Toma Caragiu sau.....sa mai zic?
Pasivitatea
silviu. durlã
B-) Nu cu mult timp în urmă am iniţiat o acţiune prin care doream să observ reacţia oamenilor la recomandarea de a ieşi din pasivitate şi de a lua ... (vezi toată discuția)
avocatnet.ro explicăm legislația
Alin Popescu 
ContSters53919