Mi se par cam mare diferenta intre cele doua situatii, de-a dreptul extremele... Exista si multe cazuri intermediare, trebuie doar sa le cauti. In orice caz, eu pot sa spun ca pentru mine conteaza ambele, si cred ca pentru oricine conteaza banii, chiar daca spune ca nu. Conteaza nu ca scop in sine, asta e altceva, dar atunci cand platesti chirie si cate si mai cate, e clar ca nevoia exista. Nu mai putin insa e foarte important colectivul, mai ales la inceput de drum. Daca nu te formezi bine si corect, sansele ca apoi sa revii din deviatia drumului profesional sunt minime dupa parerea mea. Din cate am vazut (si recunosc ca nu am avut legatura cu vreun CI, deci aici nu ma bag) oamenii pleaca de cele mai multe ori pe aceeasi bani (dar decent) catre un colectiv mai placut.
Cat e de mare diferenta intre program de la 8: 30 la ... si 9-19? Ca mie mi se pare aceeasi lipsa de respect ce respira din ambele programe, nu crezi?
Pentru mine conteaza fiecare minut liber... Ca nu sunt dependenta de munca si nici nu doresc. Viata e frumoasa, la fel si cele 3 vacante pe an, pasarile canta, la fel si lautarii in club si pot continua...
Viata arde ca un fitil... la fel va sfarai si carnea pe gratarul de maine... Chiar daca nu stim inca la catio km de Bucuresti il vom face, stim doar ca suntem vreo 9 gratargii...
Ca muncesc, da, trebuie... dar nu traiesc pentru asta si nici ca sa-mi ridic statuie.
Colegii sunt foarte importanti. Esentiali. daca tot ai un sef de gen tembeloid forte, macar sa ai cu cine sa-l complimentezi... :D
Banii sunt necesari la nevoie, sunt situatii cand, daca muncesti, nu ai nevoie de ei. Adica daac muncesti, de exemplu, sa-ti organizezi o vacanta buna, nu ai nevoie de bani multi, caci ai organizat-o ieftin. Daca stii. De exemplu, cat te-ar costa sa vizitezi Viena? 4-5-600 de euro cu autocar? Ei bine, la 200 de euro inclus tot fara mancare, parca nu mai trebuie sa mai tocesti coate prea mult pe biroul de la serviciu...
Am uitat, era pentru 2 persoane!
Adica daca stii sa te descursi fara bani, e ok. Iti trebuie, doar, in caz de necesitate.
Cred ca cel mai important e respectul. Sa-mi cer sa muncesc peste 10 ore pe zi inseamna ca nu dai doi bani pe viata mea privata si respectul tau pentru mine tinde spre zero daca uiti sa ma intrebi macar, inainte, ce cred eu despre munca.
Ca nu-ti poti cunoaste colectivul inainte de angajare, dar iti poti cunoaste seful... si, in esenta, de aia pleci, ca ti s-a parut mai bun coleg...
SOLUTIA ESTE SA ITI FACI O sca, IMPREUNA CU ALTI AVOCATI, CU CARE ESTI PRIETEN SI CARE NU ITI VOR FI SEFI (EVIDENT, NICI TU, LOR). EU ASA AM FACUT SI ACUM ... MA FELICIT PT ASTA.
:oops: Solutia ca sa poti scrie pe forum e sa nu urli cu litere mari la noi... ca nu ti-am facut nimic. Vezi Regulamentul.
Eu sunt adeptul formei clasice de avocatura, respectiv C.I. Ofera numeroase avantaje, pe care de multe ori intr-o conlucrare/ cooperare nu poti sa le ai nicicum. Daca lucrezi in domeniul comercial, artunci SCA se impune, intrucat o soc.com. de renume va cauta o echipa de avocati care sa o sprijine si nu un singur avocat, oricat de bun ar fi el. Intrucat dreptul comercial nu reprezinta mai mult de 25% din activitatea mea, prefer inca C.I.
Insa referitor la venituri, nu cred ca e regula ca SCA-ul inseamna mai multi bani decat C.I.
sca atunci cand ai clienti si nu vrei sa alergi ca disperatul peste tot de unul singur, daca, nu ai inca posibilitatea de a avea stagiari, sau CI daca te multumesti cu putin , fiindca clientii mari nu vin la tine si negociaza bine de tot la onorariu.
In provincie, nu cred ca e necesar SCA, insa in Bucuresti, daca vrei sa fii bun, ai nevoie de imagine , imagine cae se creaza cu o echipa bine inchegata.