limite regulament intern

Inteleg perfect la ce va referiti dar....mai nou am observat ca multe firme mai ales supermarketuri-le interzice angajatilor sa vb la telefon, justificandu-se ca nu ar da atentia cuvenita clientilor.....in mare parte regulamentul intern este stabilit de fiecare firma , societate, companie in parte adica fiecare face cum il taie capul.....

Limita este legea, in sens larg.
In Romania insa lege inseamna un domeniu extrem-extrem-extrem de vast si ... mobil / volatil, in functie de activitate. Incepe de la codul muncii si poate continua la reglementarile in materie de explozibili / alimentare / de paza / etc.
Cu siguranta in majoritatea cazurilor nu ar fi legala cerinta ca angajatii sa se prezinte la serviciu in costum de baine, insa la ... salvamari, ar fi legala.
La fel si cu telefonul mobil: poate sa fie perfect legala cerinta angajatorului.

Angajatorul nu este obligat de lege sa isi justifice cerinta atunci cand o trece in regulament (ar fi util pentru el sa o faca, insa nu-i musai).
Daca insa este actionat in judecata (pentru anularea acelei clauze din regulament, ori pentru anularea concedierii dispusa pentru incalcarea acestei clauze), in fata instantei va trebui sa dovedeasca motivul rationaal restrictiei.

Daca vreti sa ne dam cu parerea asupra caracterului potential abuziv al unor interdictii, trebuie sa ne spuneti cel putin: care e exact interdictia, in ce domeniu activati, ce functie executati.
(opinia mea este ca orice angajator poate justifica interzicerea telefoanelor mobile si a dispozitivelor de ascultat muzica, intucat nu numai ca distrag atentia / deranjeaza clienti si colegi, dar cand vorbesti la mobil, se cheama ca nu lucrezi atent ...)

Intrebarea mi-a fost pusa si mie si desi initial am avut tendinta sa spun ca este reglementata legal de codul muncii, CCM-uri etc, am realizat cu stupoare ca nu prea e asa , daca angajatorul trece in regulament ca trebuie sa mergi intr-un picior , cam trebuie respectat, mai ales ca oricand se poate spune de exemplu ca pentru o mai buna desfasurare a activitatii s-a hotarat ca.......... .
Domeniul este industrie usoara ( confectii ) si nici nu lucreaza cu masini periculoase ci la un birou la calculator ,
In ceaa ce priveste procesul.... nu comentez dar deobicei e tarziu momentul . Oricum importanta era ideea ca angajatorul poate trece cam ce vrea si singura sansa a salariatului nemultumit e sa se adreseze instantei , poate ca aici ar fi trebuit ca si ITM-ul sa aiba un cuvant.

Asa este, regulamentul intern este un act pe care il elaboreaza angajatorul. Practic este "arma" angajatorului, salariatii avand obligatia, conform codului muncii, de a respecta prevederile regulamentului intern. Daca un salariat are o nemultumire legata de o anumita prevedere, mai intai face contestatie(sesizare) angajatorului si, doar in cazul in care angajatorul refuza solicitarea salariatului, se poate contesta in instanta. Este si logic sa fie asa. De ce sa deschizi un proces in instanta in conditiile in care angajatorul ar fi de acord cu solicitarea salariatului.

Potrivit art.261 alin.1 C.mun., orice salariat interesat poate sesiza angajatorul cu privire la dispoziţiile regulamentului intern, în măsura în care face dovada încălcării unui drept al său.
Controlul legalităţii dispoziţiilor cuprinse în regulamentul intern este de competenţa instanţelor judecătoreşti, care pot fi sesizate în termen de 30 de zile de la data comunicării de către angajator a modului de soluţionare a sesizării formulate.

Prin urmare, salariatul daca considera ca acea prevedere din R.I. incalca un drept fundamental atunci poate sesiza angajatorul, iar dupa comunicarea raspunsului - daca este nemultumit de acesta - se poate adresa instantei in termen de 30 de zile de la data comunicarii raspunsului.