Ce solutie se impune in acest caz din partea instantei? Analizeaza mai intai lipsa de interes a partii si lasa actul valabil, sau, in virtutea rolului activ, se implica direct si consatata totodata si nulitatea abs.a actului, lipsindu-l de efecte juridice? Caz concret: doi frati X si Y primesc in 1994 o adev. provizorie de propr., pentru un teren, fara respectarea conditiilor imperative ale Lg.18/91 (adica fara delimitare in teren si fara validare de la judet) si fara sa primeasca Titlu pana in prezent. Acum cand Y insista pentru eliberarea titlului, constata ca X (decedat intre timp) in baza acelei adeverinte proviz., a vandut terenul cu chitanta de mana, fara acordul lui X, altei persoane Z. Dar Z, in loc sa mearga cu X la notar sa autentifice actul, ca sa nu afle si Y de vanzare, s-a dus la primar, care in baza inscrisului privat il pune in posesie pe Z si-i elibereaza in 1995 titlu ?! Acum, destul de tarziu, Y afland toata tarasenia, cere in instanta constatarea nulitatii absolute a Adev de propr, si pe cale de consecinta nulitatea absoluta a chitantei de vanzare, ca provenind de la un neproprietar.
Cu toate acestea instanta respinge actiunea pe motiv ca Y nu are interes sa isi anuleze propria Adeverinta... si deci pastreaza ca valabile actele subsecvente. E normal?
Chiar daca, la prima vedere, Y nu are interes sa-si anuleze propria adeverinta de proprietate, instanta a considerat cu prioritate exceptia lipsei de interes, fara sa mai invoce din proprie initiativa si cea de-a doua exceptie absoluta cu privire la nulitatea unui act in care vanzatorul nu era proprietar... Ce se poate face la recurs?
Consider ca Y are interes in cauza si poate invoca nulitatea absoluta nu numai a instrainarii care nefiind facuta in forma autentica este sanctionata ca atare, dar poate cere si constatatrea nulitatii absolute a titkui de propriatate eliberat in baza acestui act nul ca fiind dobindita de o persoana care nu era indreptatita conform art. III din legea nr. 167/1997 asa cum a fost modificata prin Legea nr. 247/2005, cerere de constatare a nulitatti absolute care de asemenea presupune justificarea unui interes.
Si eu ma gandeam sa invoc ca aparare de fond art.III din lg.167/97, deoarece, evident, titlul acordat "cumparatorului" a fost dat unei persoane care nu era indreptatita. Dar la momentul deschiderii actiunii nu cunosteam decat despre actul privat de vanzare, nu stiam ca Z are si titlu. Eu urmaresc totusi sa se anuleze adev.proviz, intrucat din ea au mai izvorat si alte acte juridice. Situatia nu e atat de simpla, am mai taiat unele detalii... Deci nelamurirea mea ramane aceeasi: daca Y a introdus actiunea de constatare nulitate abs. a adeverintei, in sedinta nu s-a dezbatut exceptia lipsei de interes, ea a fost doar una dintre motivatiile instantei pentru a respinge cererea ca neintemeiata. In final instanta hotareste ca nu exista interes pentru anularea adeverintei deoarece s-a eliberat cui trebuia, pe amplasamentul corect si nu are importanta ca s-a dat fara delimitare si validare de la judet. Instanta a ignorat ca in baza acelei adev. s-a instrainat nelegal terenul. E corect ?
Motivul de nulitate abs. din art.III invocat de dvs. nu trebuia sa loveasca ambele acte eliberate nelegal (atat adev. proviz. a lui X si Y care este tot un fel de titlu, cat si Titlul lui Z)?
In ceea ce priveste nulit. abs. pentru ca actul nu a fost incheiata in forma autentica, am vazut ca nu se prea aplica in practica. Se spune ca inscrisul privat valoreaza promisiune de vanzare si te obliga sa mergi la notar sa-l autentifici. E corect?
Multumesc pt. raspuns.
Z nici nu ar fi putut sa mearga cu X la notar deoarece nu cred ca s-a inscris Titlul de proprietate in Cartea Funciara.
In situatia data, nici eu nu vad interesul anularii Acelei adeverinte provizorii de proprietate.
Contractul de vanzare-cumparare sub semnatura privata este lovit de nulitate relativa pentru ca a fost vandut de un co-proprietar fara acordul celuilalt si Titlul de proprietate este lovit de nulitate absoluta pentru ca s-a eliberat doar pe numele unuia dintre mostenitori. Insa pentru anularea acestor acte trebuiau chemati in judecata mostenitorii lui X.
Hotărârea instanţei este corectă şi recursul va fi respins.
În cazul în care o persoană intervine într-un proces trebuie să dovedească atât calitatea sa cât şi interesul în cauză. Numai după aceea, poate invoca tot felul de excepţii sau apărări.
Astfel, lipsa de interes a persoanei respective a primat astfel că instanţa nu avea de ce să mai studieze cele invocate de o persoană care nu a justificat un interes în cauză. Instanţa nu invocă din oficiu decât acele nulităţi prevăzute de lege, ea nu poate invoca nulitatea unui act din oficiu, ci doar părţile interesate, în baza principiului disponibilităţii. ;)
Deci Cora2006 e de parere ca instanta apreciaza cu prioritate lipsa de interes a reclamantei, desi nu a fost invocata de parat si nici nu s-a dezbatut in sedinta publica, dar nu mai sanctioneaza actul lovit de nulitate absoluta asa cum ar trebui in virtutea rolului activ... Mai are cineva alta parere? Principiile judecatii nu se aplica toate o data, sau au o anumita ordine de aplicare?!
Nu era mai corect daca instanta constata si lipsa de interes, sa zicem (desi nu s-a discutat in dezbateri), si se pronunta in virtutea rolului activ si asupra nulitatii absolute a actului?
PS. Sper sa nu intram iar in polemica pornind de la gradele de comparatie ale adjectivului corect... Deci, cine poate spune cum era mai corect?
In principiu, oricine se poate adresa instantei pentru afirmarea unui drept chiar nejustificat inca si, daca pe aceasta cale, instanta afla despre un motiv de nulitate absoluta a ununi act, nu mai are obligatia sa-l sanctioneze cu nulitate absoluta?