Cine detine proprietatea asupra numelui meu ?

Conform unei definitii,numele este acel atribut al persoanei fizice care consta in dreptul omului de a fi individualizat, in familie si in societate, prin cuvintele stabilite, in conditiile legii, cu aceasta semnificatie.”
Numele nostru este un drept, fara a se intelege ca ar fi un drept de proprietate, fiind un drept nepatrimonial si ca urmare, inalienabil( nu poate fi instrainat) :)
Conform art. 12 alin (2) din Decretul nr. 31/1954„Numele cuprinde numele de familie si prenumele”.
Cat priveste procedura de schimbare a numelui, va ofer un link, si veti afla tot ce trebuie sa stiti despre acest aspect:
www.avocatnet.ro/content/art...

Referitor la persoana aceea care a dorit sa aiba un nume format din cifre...mi se pare corect ca nu i s-a aprobat.Cum ar fi ca oamenii sa fie strigati sau identificati in familie, in societate, dupa un nr.? ...
edit: hmm..acum observ ca de fapt nu i s-au aprobat cifrele , insa tot asa il cheama...ei, dar in America nu este aproape totul posibil? B-)

Interesanta abordarea, dar nu stiu daca scrie undeva ca este drept nepatrimonial.
Ca nu poate fi instrainat ? Am facut treaba asta in 10 minute prin casatorie (...) Nu sunt de acord ca in incercarea de schimbare pe cale administrativa o persoana straina, cu o autoritate poate indoielnica, are mai mare putere de decizie asupra numelui meu decat mine insumi, desi eu sunt cel care il va purta in societate.
JOHANNES MANLIUS: “Let there be justice, though the world perish.” :)
PS: multumesc pentru exprimarea opiniei!

M-am mai documentat si am gasit urmatoarele: "En principe le nom est immuable. Ainsi, le changement de nom ne peut être qu'exceptionnel et la plupart des pays européens prévoient des démarches administratives compliquées."

Si niste observatii de bun-simt:
Comme une demande de changement de nom est publique, il est possible que des personnes réagissent et transmettent des observations au Directeur de l’état civil.

Toute personne peut donner des observations sur une demande. Par contre, les oppositions ne peuvent être formulées que par le père de l’enfant, la mère, le tuteur le cas échéant et l’enfant lui-même s’il est âgé de 14 ans et plus.

Ba da, chiar scrie undeva ca este un drept personal nepatrimonial.Insa numele mai are si alte caractere juridice, pe langa inalienabilitate.:)
Legea spune ca nu ne putem instraina numele, nu putem renunta la avea un nume, ca el nu se prescrie si ca este opozabil tuturor.
De schimbat, il putem schimba doar in conditiile prevazute de lege si pentru motive expres si limitativ prevazute in lege.
Numele dobandit prin casatorie nu inseamna o instrainare ci, mai degraba un ,,imprumut".Sau transmiterea numelui prin filiatie, copilul nu face decat ,,sa-l duca mai departe", fara ca parintele fata de care copilulisi stabileste filiatia sa-l piarda si fara ca sotul care ,,imprumuta " numele sotiei sa il piarda pe aceasta cale.
Let there be justice, though the world perish.- sunt de aceeasi parere cu dvs., chiar status-ul meu o dovedeste:), insa dreptatea se face prin lege, iar legea nu o facem noi, noi doar trebuie sa o respectam...sigur, si unii dintre noi s-o si invatam..dar asta e alta poveste .
Va doresc succes pe drumul dobandirii numelui dorit de dvs.

:luck:

Una e sa iti schimbi numele si alta e sa renunti la dreptul de a avea un nume. La casatorie ati modificat componenta numelui, dar nu ati renuntat la dreptul de a avea un nume, ca asa ar insemna ca de la data casatoriei nu va mai cheama nicicum. :D

Cat despre modificarea numelui pe cale administrativa, mai bine ne spuneti ce nume doreati sa modificati si in baza caror argumente ca sa va dam o parere juridica...

M-am casatorit in 2002 si am imprumutat numele sotiei. In 2003 la insistentele ei, chiar cu dezacodul meu, am divortat amiabil, ea fiind de acord sa imi lase numele. Divortul a durat 5 minute, timp in care noi am uitat sa mentionam problema numelui, fiind convinsi ca in final decizia se va lua prin consultarea noastra. Cand ne-am dus sa vedem ce mai e cu divortul nostru , decizia era deja facuta si trecusera deja peste 30 de zile. Scria "s-a cerut divortul de comun acord (adevarat) si revenirea la numele anterioare (fals)". Am fost amandoi, am vorbit cu judecatoarea: asa-i formularul, nu se mai poate face nimic.
Am consultat apoi un procuror care dupa ce s-a interesat in dreapta si in stanga, ne zis: " Singura solutie e sa va recasatoriti :) Ar mai fi varianta sa revii la numele din casatorie pe cale administrativa, dar asta e o himera, nici n-are rost sa incerci. Dar daca nu vrei sa-ti schimbi numele, nu ti-l schimbi".
Intre timp (ex)sotia mi-a facut o declaratie la notar prin care este de acord sa port numele din timpul casatoriei. Am initiat demersurile de schimbare a numelui pentru a reintra in legalitate (dupa noua ani in care am purtat numele din timpul casatoriei !!). Am facut dosarul cu intentia de a schimba nemele fara a schimba actele. Mi s-a spus: nu se poate , schimbi actele inapoi in numele de nastere si dup-aia ti le schimbi iar invers! Am zis ca inebunesc. Am facut-o si pe asta. Am primit raspuns ca se respinge pentru ca "de ce am acte pe numele din timpul casatoriei" (pasaport, carte de munca)(fapt pe care eu il consideram un atu). Cred ca si femeii de servici daca ii dadeam dosarul gasea o motivatie mai inteligenta.