Este vorba de vocatia universala soberaniei statelor. Conform legilor in vigoare la Germania, copiii nascuti in Germania ai caror parinti sunt cetateni straini dobindesc cetatenia germana. Acest statut este valabil pina la majorat. Daca tatal sau mama este cetatean roman, legile romaneasca stabileste ca "sunt cetăţeni români cei care: s-au născut în străinătate şi ambii părinţi sau numai unul dintre ei are cetăţenia română". De asemenea, legiile franceza adopta o postura similara, si este considerat francez oricare cetăţean care se naşte într-o familie unde cel puţin unul dintre părinţi este cetăţean francez. Atunci daca mama este romanca, tatal fracez, si copilul naste in Germania, acest are trei cetatenia de fapt cel putin pana la majorat. Dupa care trebuie sa alege, si prin alegere pierde celealte daca nu iti da voie sa nu se renunt legislatia tarei a careia cetatenia ai ales.
Exista niste obligatiile privind cetateania la nivel european dar se respecta legislatia interna in ceea ce nu este prevazut ca interzis acolo:
[ link extern ]
Sunt foarte interesanti acest cuvinte care explica bine cadrul juridic la nivel european in ceea ce priveste cetatenia europeana al dlui. Procuror şef al Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Marin Florica:
Logica integrării europene impune ca in momentul existentei unei evoluţii suficiente a Uniunii Europene sa se creeze o cetăţenie europeana care sa se suprapună peste cea naţională. Tratatul de la Maastricht marchează o etapa importanta in acest sens deoarece in preambulul sau se menţionează dorinţa statelor membre ale Uniunii de a stabili o cetăţenie comuna pentru resortisanţii lor iar in articolul 8 al tratatului CE se instituie cetăţenia europeana. Tratatul de la Amsterdam nu aduce inovaţii substanţiale in acest domeniu...
Cetăţenia europeana se adăuga celei naţionale deoarece resortisanţi statelor membre ale Uniunii Europene beneficiază de o dubla cetăţenie. Nu trebuie sa se confunde totuşi noţiunile deoarece cetăţenia europeana este reglementata de dreptul Uniunii, in care îşi găseşte originea, in timp ce cea naţionala releva de dreptul naţional. Cetăţenia europeana nu suprima nici un drept inerent celei naţionale ci doar conferă drepturi suplimentare care se vor exercita fie la nivelul Uniunii ( dreptul de vot, de a fi ales in Parlamentul European) fie la nivelul statelor membre ( dreptul de a fi ales in alegerile municipale).