Ce putem face pentru o viata linistita?

Am mai pus o intrebare la aceasta sectiune si intr-unul din raspunsuri am fost informata ca tatal are dreptul sa isi viziteze copilul minor desi la divort nu a fost interesat de acest fapt. Mentionez ca am divortat in iunie 2007 si prin hotarare devenita definitiva si irevocabila in august 2007, mi-a fost incredintat spre crestere si educare copilul in varsta de 7 ani, la aceea vreme, o fetita. Inca de la inceput am dorit sa pastrez o relatie de bun simt cu fostul sot pentru ca fetita sa poata avea posibilitatea de a se vedea cu fostul sot si rudele acestuia. Am considerat ca este normal ca fetita sa pastreze legatura cu tatal ei si cu rudele acestuia si am fost de acord ca acesta sa o vada si chiar sa o ia la el (au fost in vacanta impreuna cateva zile, a petrecut si cateva nopti la acesta). Mentionez ca niciodata nu anunta ca vrea sa viziteze copilul decat venea la scara blocului unde locuim si dadea un telefon sa-i trimit urgent copilul. Pentru a evita eventuale certuri am facut tot posibilul ca de fiecare data cand vine si doreste sa vada fetita, sa o vada. Dar, eu si copilul aveam un program stabilit intr-o sambata cand tatal a venit sa o vada. I-am spus ca nu o pot lasa pe fetita cu el decat o jumatate de ora pentru ca urma sa plecam si el foarte violent mi-a replicat ca o tine cat vrea ca e copilul lui. Atunci i-am spus ca daca intr-o jumatate de ora copilul nu este inapoi fac plangere la politie. Reactia lui la replica mea a fost sa ma scuipe, nu a tinut cont ca este si fetita de fata, ca suntem in strada (si pana la urma acesta este un gest de om?????)Cand fetita a inceput clasa I, eram in drum spre scoala(mergand pe jos) si tatal fetitei a oprit masina de serviciu langa noi vrand sa ia fetita. Eu i-am spus ca merg impreuna cu fetita pe jos la scoala si daca doreste sa participe la festivitati alaturi de ea este binevenit si sa astepte la scoala. El mi-a spus ca-mi da doi pumni in gura. Nu mai vorbesc de telefoane primite la cele mai imposibile ore din noapte prin care eram facuta in fel si chip. Fetita cand mergea in vizita la tatal ei era bombardata de tatal ei, de bunica si matusa ei cu vorbe urate la adresa mea si a parintilor mei. Venea fetita acasa si vorbea cu tatal meu si-i spunea: Tataie, de ce zice tati de mami ca e nebuna, ca e ...... si........ si cea mai proasta de pe lumea asta? Mami nu e asa! Sa nu-i spui lu mami sa nu se supere! Nu puteam sa ies cu copilul la plimbare, la cumparaturi (pe strada) ca trebuia sa apara si el cu masina de serviciu pe urmele noastre. Eram urmarite pas cu pas si hartuite. In final am ajuns la politie, am facut plangere si a fost chemat si avertizat. S-a mai linistit in sensul ca nu ne mai urmareste(sau daca o face este mai discret), nu ma mai suna sa ma jicneasca si sa ma ameninte. Am lasat fetita in continuare sa-l viziteze si dupa o perioada in care nu a vorbit urat iar a inceput sa-i spuna fetitei fel si fel de vorbe urate.
Doamna avocat m-a informat ca tatal are dreptul biologic de a pastra legatura cu copilul. Sunt de acord cu acest fapt. DAR...... vin cu o intrebare: Acest copil, aceasta fetita, nu are dreptul la o viata linistita si la o copilarie frumoasa? Eu ca mama nu am dreptul de a-mi proteja puiul de acest individ, ca nici nu-l pot numi om????? Ma intreb si va intreb ce pot face?
Imi cer scuze ca am batut atata campii si daca cineva dintre dumneavoastra are rabdare si timp sa citeasca strigatul meu de ajutor va rog sa imi raspundeti! Va multumesc!