Nu stiu de ce i-a fost rau fetitei, dar e grotesc sa o tineti conectata in mod continuu la scandalurile dintre voi doi.
Imi pare tare rau daca va deranjeaza mesajul meu, dar sa o tineti de fata cu politia, cat e un haos, cand sunt aruncate sentimente ranite in toate partile... nu e chiar ok.
Eu as folosi asta la proces, daca vreodata s-ar pune problema reincredintarii sau chiar a unui program de vizitare.
E a doua situatie pe care ne-o povestiti amanuntit si a doua in care fata e de fata.
Are 8 ani, nu e chiar asa de mica, o puteti trimite oricand 20 de metri mai incolo! In plus, fata nu pare a se simti in largul ei la tata si la familia lui, asa incat ea trebuie sa inteleaga deja ca merge acolo numai daca ea vrea, indiferent de ce spune mama sau tata... ca poate pleca oricand etc.
Nu inteleg exact de ce atata scandal, nu cunosc situatia decat fragmentat, dar mereu sarmanul copil e prezent... si sa vezi traume dezvoltate la saraca fata!
Eliminati copilul din scandalurile dintre voi! Cat de mult puteti!
In rest, nu am amanunte indeajuns de multe sa va dau un sfat!
In afara de insulta (si calomnie poate), o plangere penala care nu costa mare lucru, nu stiu ce sa va spun, caci nu stiu in ce masura el si numai el afecteaza copilul, mie imi pare ca nu ar fi vina lui, dv. avand oricand puterea sa luati copilul de acolo.
Daca in sentinta definitiva si irevocabila prin care vi s-a incredintat copilul nu se face vorbire espre vreun program de vizitare sau despre dreptul tatalui de a-si vedea copilul, iar dumneavostra considerati ca intalnirile cu tatal ii fac rau fiicei, puteti refuza ca acesta sa o mai vada. Nu are decat sa se adreseze el instantei sa ceara program de vizitare.
Va multumesc pentru sfaturile oferite! Doamna avocat Gradinaru mesajul dumneavoastra nu ma deranjeaza! Ceea ce a-ti remarcat dumneavoastra este adevarat. Suntem doi adulti care nu reusesc sa se inteleaga si punem copilul in situatii greu de inteles pentru ea. Fetita isi iubeste tatal, iar eu sunt constienta ca trebuie sa mentine legatura cu acesta. Pentru acest fapt am fost deschisa ca el sa o ia in vizita, sa petreaca vacanta impreuna. Dar de fiecare data cand venea din vizite imi spunea ca el ii vorbeste urat, ca vorbeste si jicneste pe toti cei care ei ii sunt dragi. Cand a venit din vacanta de la mare mi-a spus: Mami eu am dormit cu tati si cu prietena lui in aceiasi camera. Eu am incercat sa vorbesc cu el dar singurul limbaj pe care il intelege sunt injuraturile si tipetele. I-am spus ca poate veni sa ia fetita dar sa anunte din timp pentru ca si noi avem o viata, un program care nu pot fi date peste cap si schimbate dupa bunul sau plac. Fetita il iubeste si tocmai pentru asta sufera foarte mult. Ar vrea sa mearga la el dar, in acelasi timp imi spune ca ar vrea ca tati sa nu mai vorbeasca urat si sa nu se mai poarte urat. Cu greu am reusit sa ies dintr-o casnicie de 11 ani care aproape ca m-a distrus emotional si fizic si stiu ca a fost cea mai buna decizie pe care o puteam lua. Am mai citit si primul raspuns al dumneavoastra si aveti dreptate cand spuneti ca nu poate accepta sa i se spuna nu sau ca asa nu se poate. Fetita am incercat, pe cat posibil, sa o tin departe de toate aceste probleme (cat a fost micuta taceam si plangeam pe ascuns dar cand s-a marit el stiind ca eu nu ripostez si ca tac incepuse sa ma jicneasca de fata cu ea si chiar sa o repeada si pe ea - atunci am intentat actiune de divort.) M-am gandit ca daca eu nu am fost in stare sa imi fac o viata normala, nu aveam nici un drept sa distrug viata copilului meu. Fetita este iubita de tatal meu cu care locuim si are un mediu in care creste bun si frumos, dar vreau sa aiba o relatie normala si cu tatal ei pentru ca sufera din aceasta cauza. Mereu imi spune: de ce nu poate sa fie tati ca tatal lui.....? Ce pot sa-i raspund doamna avocat? Ce pot sa fac? Nu vreau sa fie o victima a prostiei si neputintei mele! Vreau sa ii ofer ce e mai bun! De aceea v-am cerut sfatul! Miiiii de mutumiri!
:offtopic: Din pacate, raspunsul la aceste intrebari nu-l gasiti pe un sait juridic...
Exista psihologi specializati in relatii, in managementul emotional al acestor intamplari si va puteti adresa lor pentru a invata sa gestionati astfel de situatii, asa incat sa nu mai fie atat de dureroase pentru copil.
Va doresc un copil fericit!