tatal vitreg nu are dreptul la acel imobil, mama dvs si tatal decedat au fost proprietari, ca urmare a decesului, mama dvs (care detine 1/2 din imobil) va veni la mostenire cu o cota de 1/4 din jumatatea tatalui decedatiar fiul pt restul . acesta este bun propriu indiferent de momentul dezbaterii succesiunii, intrucat acesta este dobandit in considerarea calitatii mamei de sotie supravietuitoare, pentru cota de mostenire ,
chiar daca mama nu va ceda partea ei fiului, acesta in continuare va fi bun propriu
Aici gandesc ca e o contradictie...avand in vedere ca e bun propriu, tatal vitreg nu are dreptul.... cum se poate dupa moartea mamei sa aiba un sfert din partea ei? Deci intra si el la partea sotiei dupa moartea ei? Scuze pt insistenta, sau daca gresesc, incerc sa ma lamuresc si sa ma linistesc in acelasi timp, sa pot lua decziile corecte.
Nu este o contradictie: mostenirea este o notiune diferita de impartirea bunurilor din casatorie.
Astfel, sotul nr. 2 nu este coproprietar cu mama dvs. pe apartamentul ei. cata vreme mama este in viata, ea poate face orice cu acest apartament, inclusiv sa il vanda, sa il doneze etc., fara acordul sotului nr. 2, neproprietar.
La fel cum nici copilul nu a fost coproprietar cu parintii sai pe apartament, insa la moartea tatalui a devenit.
Asta pentru ca la decesul proprietarilor, apartamentul revine mostenitorilor NU in baza calitatii de coproprietar, ci in baza calitatii de mostenitor / de obicei ruda cu defunctul.
Nu are importanta de unde / de cand / impreuna cu cine avea defunctul bunul respectiv, ci are importanta ca el se transmite mostenitorilor.
Sotul nr. 2 poate ajunge sa ia o parte din apartamentul defunctei nu pentru ca l-a cumparat impeuna cu ea, ci pentru ca era casatorit cu ea cand a murit.
Invers, daca sotul nr. 2 moare inaintea mamei dvs., atunci bunurile lui (dobandite chiar si ianite de casatoria cu mama dvs.) vor fi mostenite si de mama dvs.
Pentru o decizie corecta, va recomand sa mergeti cu toti (cel putin dvs. si mama, daca nu si viitorul sot) la un avocat, cu toate povestile si actele. Nu este o decizie usoara ...
Spre ex, daca acum, dupa tatal dvs., veti dezbate succesiunea, aveti 3 optiuni:
1. mama lasa totul copilului. In acest caz, mama nu are nici o garantie ca nu va fi data afara de copil a doua zi, prin partaj in urma caruia ea nu poate obtine casa in natura (are o cota mai mica decat daca nu ceda copilului).
2. copilul lasa totul mamei. In acest caz, copilul nu mai are nici cota legala dupa tata, si deci nu are nimic din casa. Deci poate fi dat afara a doua zi de mama, iar in cazul decesului ei, are o cota mult redusa din apartament, pe care il va imparti cu sotul nr. 2. In plus, oricand mama unica proprietara poate vinde bunul, si poate cumpara unul care va fi bun comun din casatoria nr. 2 (cel putin teoretic)
3. fiecare mosteneste in cote legale, sau in cote dorite de ei. Atunci se combina inconvenientele.
La aceste scenarii se adauga variatiuni: cei doi soti (mama si sotul 2) divorteaza, sotia moare prima, sotul nr. 2 moare primul, copilul moare primul avand sotie si copii proprii etc.
Sa stiti ca am cunoscut parinti in situatia descrisa de dvs., si dupa analiza atenta, cei doi viitori soti au decis sa ... nu se mai casatoreasca, pentru a-si proteja fiecare copii proprii si bunurile pe care l-au avut din casatoriile anterioare. Traiesc si azi in concubinaj, foarte fericiti.