Raspunsul la intrebarile dvs. se afla chiar in Codul Muncii:
TITLUL III
Timpul de muncă si timpul de odihnă
CAPITOLUL I
Timpul de muncă
SECTIUNEA 1
Durata timpului de muncă
Art. 108. - Timpul de muncă reprezintă orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la dispozitia angajatorului si îndeplineste sarcinile si atributiile sale, conform prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil si/sau ale legislatiei în vigoare.
Art. 109. - (1) Pentru salariatii angajati cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe săptămână.
(2) În cazul tinerilor în vârstă de până la 18 ani durata timpului de muncă este de 6 ore pe zi si de 30 de ore pe săptămână.
Art. 110. - (1) Repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii este, de regulă, uniformă, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu două zile de repaus.
(2) În functie de specificul unitătii sau al muncii prestate, se poate opta si pentru o repartizare inegală a timpului de muncă, cu respectarea duratei normale a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămână.
Art. 111. - (1) Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăsi 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare.
(2) Prin exceptie, durata timpului de muncă, ce include si orele suplimentare, poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână, cu conditia ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de referintă de 3 luni calendaristice, să nu depăsească 48 de ore pe săptămână.
(21) Pentru anumite sectoare de activitate, unităti sau profesii stabilite prin contractul colectiv de muncă unic la nivel national, se pot negocia, prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de activitate aplicabil, perioade de referintă mai mari de 3 luni, dar care să nu depăsească 12 luni.
(22) La stabilirea perioadelor de referintă prevăzute la alin. (2) si (21) nu se iau în calcul durata concediului de odihnă anual si situatiile de suspendare a contractului individual de muncă.
(3) Prevederile alin. (1), (2) si (21) nu se aplică tinerilor care nu au împlinit vârsta de 18 ani.
Art. 112. - (1) Pentru anumite sectoare de activitate, unităti sau profesii se poate stabili prin negocieri colective sau individuale ori prin acte normative specifice o durată zilnică a timpului de muncă mai mică sau mai mare de 8 ore.
(2) Durata zilnică a timpului de muncă de 12 ore va fi urmată de o perioadă de repaus de 24 de ore.
Art. 113. - (1) Modul concret de stabilire a programului de lucru inegal în cadrul săptămânii de lucru de 40 de ore, precum si în cadrul săptămânii de lucru comprimate va fi negociat prin contractul colectiv de muncă la nivelul angajatorului sau, în absenta acestuia, va fi prevăzut în regulamentul intern.
(2) Programul de lucru inegal poate functiona numai dacă este specificat expres în contractul individual de muncă.
Art. 114. - Programul de muncă si modul de repartizare a acestuia pe zile sunt aduse la cunostintă salariatilor si sunt afisate la sediul angajatorului.
Art. 115. - (1) Angajatorul poate stabili programe individualizate de muncă, cu acordul sau la solicitarea salariatului în cauză, dacă această posibilitate este prevăzută în contractele colective de muncă aplicabile la nivelul angajatorului sau, în absenta acestora, în regulamentele interne.
(2) Programele individualizate de muncă presupun un mod de organizare flexibil a timpului de muncă.
(3) Durata zilnică a timpului de muncă este împărtită în două perioade: o perioadă fixă în care personalul se află simultan la locul de muncă si o perioadă variabilă, mobilă, în care salariatul îsi alege orele de sosire si de plecare, cu respectarea timpului de muncă zilnic.
(4) Programul individualizat de muncă poate functiona numai cu respectarea dispozitiilor art. 109 si 111.
Art. 116. - Angajatorul are obligatia de a tine evidenta orelor de muncă prestate de fiecare salariat si de a supune controlului inspectiei muncii această evidentă ori de câte ori este solicitat.
SECTIUNEA a 2-a
Munca suplimentară
Art. 117. - (1) Munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la art. 109, este considerată muncă suplimentară.
(2) Munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului, cu exceptia cazului de fortă majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecintelor unui accident.
Art. 118. - (1) La solicitarea angajatorului salariatii pot efectua muncă suplimentară, cu respectarea prevederilor art. 111 sau 112, după caz.
(2) Efectuarea muncii suplimentare peste limita stabilită potrivit prevederilor art. 111 sau 112, după caz, este interzisă, cu exceptia cazului de fortă majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecintelor unui accident.
Art. 119. - (1) Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia.
(2) În aceste conditii salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru.
Art. 120. - (1) În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 119 alin. (1) în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia.
(2) Sporul pentru munca suplimentară, acordat în conditiile prevăzute la alin. (1), se stabileste prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, si nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.
Art. 121. - Tinerii în vârstă de până la 18 ani nu pot presta muncă suplimentară.
SECTIUNEA a 3-a
Munca de noapte
Art. 122. - (1) Munca prestată între orele 22,00-6,00 este considerată muncă de noapte.
(11) Salariatul de noapte reprezintă, după caz:
a) salariatul care efectuează muncă de noapte cel putin 3 ore din timpul său zilnic de lucru;
b) salariatul care efectuează muncă de noapte în proportie de cel putin 30% din timpul său lunar de lucru.
(2) Durata normală a timpului de lucru, pentru salariatul de noapte, nu va depăsi o medie de 8 ore pe zi, calculată pe o perioadă de referintă de maximum 3 luni calendaristice, cu respectarea prevederilor legale cu privire la repausul săptămânal.
(21) Durata normală a timpului de lucru, pentru salariatii de noapte a căror activitate se desfăsoară în conditii speciale sau deosebite de muncă, stabilite potrivit dispozitiilor legale, nu va depăsi 8 ore pe parcursul oricărei perioade de 24 de ore, în care prestează muncă de noapte.
(3) Angajatorul care, în mod frecvent, utilizează munca de noapte este obligat să informeze despre aceasta inspectoratul teritorial de muncă.
Art. 123. - Salariatii de noapte beneficiază:
a) fie de program de lucru redus cu o oră fată de durata normală a zilei de muncă, pentru zilele în care efectuează cel putin 3 ore de muncă de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază;
b) fie de un spor la salariu de minimum 15% din salariul de bază pentru fiecare oră de muncă de noapte prestată.
Art. 124. - (1) Salariatii care urmează să desfăsoare muncă de noapte în conditiile art. 122 alin. (11) sunt supusi unui examen medical gratuit înainte de începerea activitătii si după aceea, periodic.
(2) Conditiile de efectuare a examenului medical si periodicitatea acestuia se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin comun al ministrului muncii si solidaritătii sociale si al ministrului sănătătii si familiei.
(3) Salariatii care desfăsoară muncă de noapte si au probleme de sănătate recunoscute ca având legătură cu aceasta vor fi trecuti la o muncă de zi pentru care sunt apti.
Art. 125. - (1) Tinerii care nu au împlinit vârsta de 18 ani nu pot presta muncă de noapte.
(2) Femeile gravide, lăuzele si cele care alăptează nu pot fi obligate să presteze muncă de noapte.
avocatnet.ro explicăm legislația
tytovici 
iodi_rodica 
dasca