Plângerea prealabilă directă este mod de sesizare al instanţei doar pentru infracţiunile enumerate în mod expres în art. 279 alin.2 lit.a C.pr.pen. Dacă inculpatul are o calitate specială, se vor aplica dispoziţiile art. 279 alin. 2 lit. c C.pr.pen..
Art. 279. - Punerea in miscare a actiunii penale se face numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate, in cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este necesara astfel de plangere.
Plangerea prealabila se adreseaza:
a) *) instantei de judecata, in cazul infractiunilor prevazute de Codul penal in art. 180, 184 alin. 1, 193, 205, 206, 210, 213 si 220, daca faptuitorul este cunoscut. Cand faptuitorul este necunoscut, persoana vatamata se poate adresa organului de cercetare penala pentru identificarea lui.
Aceste prevederi se aplica si in cazul infractiunilor prevazute in art. 193, 205 si 206 din Codul penal, savarsite prin presa sau orice mijloace de comunicare in masa;**)
b) organului de cercetare penala sau procurorului, in cazul altor infractiuni decat cele aratate la lit. a);
c) **) organului competent sa efectueze urmarirea penala, cand plangerea prealabila este indreptata contra unui judecator, procuror, notar public, militar, judecator si controlor financiar de la camera de conturi judeteana sau contra uneia din persoanele aratate in art. 29 pct. 1.
Din interpretarea art. 285 C.pr.pen. rezultă că dacă plângerea prealabilă a fost introdusă în mod greşit la organul de urmărire penală în loc de instanţă (pentru infracţiunile de la art. 279 alin. 2 lit. a C.pr.pen.) sau la instanţă în loc de organul de urmărire penală (pentru cele de la art. 279 alin. 2 lit. b şi c), organul judiciar sesizat o va trimite celui competent.