Aceasta inregistrare nu este considerata proba in instanta de judecata.Daca ati folosit aceasta inregistrare ca temei pentru concedierea angajatului,ati gresit.Concedierea unui angajat se face dupa cercetarea dispusa de Codul Muncii,in urma careia se stabileste vinovatia acestuia,nu dupa inregistrari neautorizate.
andymaurul a scris:
Aceasta inregistrare nu este considerata proba in instanta de judecata.Daca ati folosit aceasta inregistrare ca temei pentru concedierea angajatului,ati gresit.Concedierea unui angajat se face dupa cercetarea dispusa de Codul Muncii,in urma careia se stabileste vinovatia acestuia,nu dupa inregistrari neautorizate.
Concediera am facut-o pe baza unui raport, intocmit in acea zi, pe baza spuselor unui alt angajat, care l-a vazut pe cel in cauza fugind de la locul unde se aflau produsele. Mentionez, ca angajatul care mi-a relatat cele intamplate, ar fi gasit produse in zona unde l-a vazut pe cel in cauza, dar asta la vreo 20 de minute dupa. Pe baza celor relatate de angajat s-a intocmit raportul si am decis desfacerea contractului de munca.Inregistrarea am facut-o imediat dupa ce mi s-au relatat faptele.
Nu este suficient,cititi cu atentie art.248,251(in special),252 din Codul Muncii.
In opinia mea,decizia de concediere pe care ati emis-o este lovita de nulitate.Nu ati efectuat cercetarea disciplinara,nu l-ati convocat in scris,nu i-ati dat dreptul la aparare,etc.
ART. 248
(1) Sancţiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul în cazul în care salariatul sãvârşeşte o abatere disciplinarã sunt:
a) avertismentul scris;
b) retrogradarea din funcţie, cu acordarea salariului corespunzãtor funcţiei în care s-a dispus retrogradarea, pentru o duratã ce nu poate depãşi 60 de zile;
c) reducerea salariului de bazã pe o duratã de 1-3 luni cu 5-10%;
d) reducerea salariului de bazã şi/sau, dupã caz, şi a indemnizaţiei de conducere pe o perioadã de 1-3 luni cu 5-10%;
e) desfacerea disciplinarã a contractului individual de muncã.
(2) În cazul în care, prin statute profesionale aprobate prin lege specialã, se stabileşte un alt regim sancţionator, va fi aplicat acesta.
(3) Sancţiunea disciplinarã se radiazã de drept în termen de 12 luni de la aplicare, dacã salariatului nu i se aplicã o nouã sancţiune disciplinarã în acest termen. Radierea sancţiunilor disciplinare se constatã prin decizie a angajatorului emisã în formã scrisã.
ART. 251
(1) Sub sancţiunea nulitãţii absolute, nicio mãsurã, cu excepţia celei prevãzute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusã mai înainte de efectuarea unei cercetãri disciplinare prealabile.
(2) În vederea desfãşurãrii cercetãrii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicitã de cãtre angajator sã realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii.
(3) Neprezentarea salariatului la convocarea fãcutã în condiţiile prevãzute la alin. (2) fãrã un motiv obiectiv dã dreptul angajatorului sã dispunã sancţionarea, fãrã efectuarea cercetãrii disciplinare prealabile.
(4) În cursul cercetãrii disciplinare prealabile salariatul are dreptul sã formuleze şi sã susţinã toate apãrãrile în favoarea sa şi sã ofere persoanei împuternicite sã realizeze cercetarea toate probele şi motivaţiile pe care le considerã necesare, precum şi dreptul sã fie asistat, la cererea sa, de cãtre un reprezentant al sindicatului al cãrui membru este.
ART. 252
(1) Angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisã în formã scrisã, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luãrii la cunoştinţã despre sãvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data sãvârşirii faptei.
(2) Sub sancţiunea nulitãţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinarã;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncã sau contractul colectiv de muncã aplicabil care au fost încãlcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlãturate apãrãrile formulate de salariat în timpul cercetãrii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevãzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuatã cercetarea;
d) temeiul de drept în baza cãruia sancţiunea disciplinarã se aplicã;
e) termenul în care sancţiunea poate fi contestatã;
f) instanţa competentã la care sancţiunea poate fi contestatã.
(3) Decizia de sancţionare se comunicã salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii şi produce efecte de la data comunicãrii.
(4) Comunicarea se predã personal salariatului, cu semnãturã de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandatã, la domiciliul sau reşedinţa comunicatã de acesta.
(5) Decizia de sancţionare poate fi contestatã de salariat la instanţele judecãtoreşti competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicãr