Consilierii juridici sunt licențiați în drept - e o condiție obligatorie (v. articolul 8:b din Legea 514/2003). Potrivit articolului 68:5 din Codul de procedură civilă un consilier juridic își poate reprezenta soția, în temeiul unui mandat conferit conform legii, fără a fi necesară asistarea din partea unui avocat:
(4) Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat, cu excepția consilierului juridic care, potrivit legii, reprezintă partea.
(5) Asistarea de către avocat nu este cerută doctorilor sau licențiaților în drept când ei sunt mandatari în pricinile soțului sau rudelor până la al patrulea grad inclusiv.
În ceea ce privește posibilitatea „oricărei persoane fizice de a reprezenta în instanță o altă persoană fizică în baza unui mandat în formă autentică”, e ceva loc de discuție. Deși articolul 67:1 din Codul de procedură civilă prevede că exercitarea drepturilor procedurale se poate face personal sau prin mandatar, după câteva paragrafe (articolul 68:4) aceeași lege prevede că mandatarul care nu este avocat sau consilier juridic reprezentant al unei părți nu poate pune concluzii decât prin avocat. Înțelesul sintagmei „a pune concluzii (în fața instanței)” este analizat în câteva articole foarte interesante:
-
Intelesul sintagmei “a pune concluzii” in ceea ce ii priveste pe avocatii stagiari [ link extern ]
-
Note de şedinţă, prescurtări scrise şi concluzii scrise [ link extern ]
Cu alte cuvinte, mandatul poate fi dat oricui, însă numai mandatarul avocat sau consilier juridic al părții poate pune concluzii (ceilalți mandatari... pot striga „reprezentat”, pot depune înscrisuri, pot cere amânări, pot consulta dosarul...). Nu-i o prevedere dintre cele mai rezonabile; lasă lucrurile într-o zonă gri a interdicției, rareori aplicată în concret. Tocmai din acest motiv, nu de puține ori am văzut persoane obișnuite care compăreau în instanță ca „procuratori” (nu erau cazuri de coparticipare procesuală în sensul articolului 114:5 sau altele asemenea...) încercând apărări, inclusiv concluzii pe fond, după propria pricepere. Instanța e mulțumită că răspunde la apel cineva cu procură, pentru a nu mai da amânări sau suspendări.