SECŢIUNEA 2
Munca suplimentară
Art. 117. - (1) Munca prestată �n afara duratei normale a timpului de muncă săptăm�nal, prevăzută la art. 109, este considerată muncă suplimentară.
(2) Munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului, cu excepţia cazului de forţă majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori �nlăturării consecinţelor unui accident.
Art. 118. - (1) La solicitarea angajatorului salariaţii pot efectua muncă suplimentară cu respectarea prevederilor art. 111 sau art. 112, după caz.
(2) Efectuarea muncii suplimentare peste limita stabilită potrivit prevederilor art. 111 sau art. 112, după caz, este interzisă, cu excepţia cazului de forţă majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori �nlăturării consecinţelor unui accident. (O.U.G. nr. 65/2005)
Art. 119. - (1) Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite �n următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia.
(2) �n aceste condiţii salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru.
Art. 120. - (1) �n cazul �n care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă �n termenul prevăzut de art. 119 alin. (1) �n luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia.
(2) Sporul pentru munca suplimentară, acordat �n condiţiile prevăzute la alin. (1), se stabileşte prin negociere, �n cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, şi nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază
[ link extern ]