Cine este expertul judiciar. Cartea Alba (2)

INTRODUCERE
Analiza ce urmeaza va fi structurata in fiecare capitol, pe trei segmente, necesare si logice intr-o analiza: constatari asupra situatiei existente; reflectii si intrebari; propuneri.
Prezentul nu este un tratat asupra expertizei judiciare ci o incercare de prezentare si de sensibilizare a celor interesati si implicati in actul de justitie.

CINE ESTE EXPERTUL JUDICIAR.
EXPERTUL este un om cu EXPERienta.
Aceasta propozitie rezuma calitatea principala pe care o cauta Justitia la un expert judiciar.
Judecatorul si justitiabili sunt interesati numai de o singura latura a personalitatii expertului: cunostintele sale tehnice (profesionale) precum si de cele ce tin de regulile procedurale prevazute de codurile de procedura in justitie.
Acest tehnician in serviciul Justitiei nu este o creatie a epocii contemporane si, din totdeauna a raspuns unei preocupari suverane: cunoasterea faptelor (starii de fapt).
Expertul judiciar este deci o piesa importanta pentru actul de justitie si, totusi, el ramane „actorul necunoscut” al istoriei actului de justitie.
Incercand o definitie, inspirata din literatura franceza de specialitate, putem sustine ca: „expertul judiciar este un om cu cunostinte aprofundate si recunoscute in meseria sa, suficiente pentru judecator pentru a-si baza pe ele hotararea sa; expertul, fara a se amesteca in aprecierea litigiului sau infractiunii, furnizeaza justitiei informatii si opinii tehnice, de natura a clarifica un anume aspect punctual, bine precizat de cel ce solicita marturia expertului”.
In primul rand, definitia accepta ferm, lucru consacrat deja, ca expertul este un tehnician (practician), un profesionist recunoscut in meseria sa.
In mod contrar, legatura expertului cu actul de justitie este mai fluida, mai laxă: remarcam deci ca desi se afirma ca expertul este alaturi de judecator, pentru a clarifica starea de fapt si a furniza argumente hotararii, se incearca in acelasi timp minimizarea rolului expertului, folosindu-se termeni precum: ne-amestec, furnizeaza, aspect punctual, bine precizat.
Aceast definitie este poate justa numai in masura in care reflecta dorinta legiuitorului, dar totusi ea nu reflecta corect toata intinderea rolului expertului judiciar, care in practica se dovedeste a fi mult mai important decat ne lasa definitia sa credem.
Nu vreau sa parasesc acest demers, fara a prezenta definitia expertizei judiciare asa cum ea apare in literatura franceza ( „Expertiza judiciara” - Jaques Boulez, ed.13-a, edit. Delmas 2004, pag.21): „expertiza judiciara poate fi definita ca o masura de instructie (de cercetare) incredintata unei persoane experimentate in profesiunea, meseria sau stiinta sa de catre un magistrat, cu scopul de a obtine informatiile de care el are nevoie pentru a solutiona un litigiu sau o infractiune si pe care el nu poate sa si le procure singur”.
Asadar, daca expertul nu poate fi expert judiciar fara existenta unui judecator, nu trebuie sa uitam ca aceasta nominalizare raspunde unei nevoi reale si obiective.
In concluzie:
- este adevarat ca expertul este, inainte de toate, un tehnician, profesionist specializat intr-un anume domeniu;
- pentru a fi eligibil ca expert judiciar, el trebuie sa fie „inscris” pe un Tabel intocmit de Ministerul Justitiei, pe baza unor criterii reglementate si transparente;
- el devine judiciar doar din momentul in care judecatorul il desemneaza si ramane cu aceasta calitate doar pana in momentul cand raportul său este omologat de catre acelasi judecator;
- el face parte din lumea judiciara temporar, pe o perioad limitata in timp si cu intermitenta;
- misiunea lui si obiectivele expertizei sunt determinate si bine precizate, punctual, de catre judecator, raspunsul expertului judiciar trebuind a fi, sub sanctiunea nulitatii, bine circumscris acestor cerinte.
Odata desemnat, care este regimul juridic al expertului judiciar ? Iata-ne confruntati cu o dilema istorica:
- colaborator ocazional al serviciului public numit ”Justitie”, sa cum afirma dintotdeauna doctrina si jurisprudenta judiciara, cu consecinte mai ales pe planul responsabilitatilor ?
- prestator de servicii, ceeace ar presupune o relatie „client – furnizor”, fondata, la calitate presupusa egala, pe un pret, fapt care este in totala inadecvare cu existenta unei „liste” sau „Tabel”, stabilita, cum este cazul in prezent, de o institutie care nu are, prin natura sa, competentele tehnice necesare ?
©2011 APEJ-CAB
P.S.
asteptam reactiile celor de pe Forum