Divorþ. Pãstrarea numelui purtat în timpul cãsãtoriei

ªi în cazul divorţului prin acordul soţilor pe cale administrativă soţii pot conveni să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei (v. articolul 375 din Codul civil).
La articolul 376:5 Codul face o trimitere la dispoziţiile articolului 383:1,3 (Efectele divorţului cu privire la raporturile nepatrimoniale dintre soţi > Numele de familie după căsătorie), care se aplică în mod corespunzător şi divorţului pe cale administrativă:

Articolul 383
Numele de familie după căsătorie
(1) La desfacerea căsătoriei prin divorţ, soţii pot conveni să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei. Instanţa ia act de această înţelegere prin hotărârea de divorţ.
(2) Pentru motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soţi sau de interesul superior al copilului, instanţa poate să încuviinţeze ca soţii să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei, chiar în lipsa unei înţelegeri între ei.
(3) Dacă nu a intervenit o înţelegere sau dacă instanţa nu a dat încuviinţarea, fiecare dintre foştii soţi poartă numele dinaintea căsătoriei.

Întrucât norma de trimitere menţionată nu indică şi cazul de la articolul 383:2, concluzia este că în cazul divorţului pe cale administrativă este necesar acordul soţilor cu privire la nume, în lipsa acestui acord nefiind posibil ca ofiţerul de stare civilă (sau notarul public) să dispună contrar voinţei unui soţ. În această din urmă ipoteză (lipsa acordului soţilor cu privire la nume) devine aplicabilă dispoziţia de la articolul 376:5:

Dacă soţii nu se înţeleg asupra numelui de familie pe care să îl poarte după divorţ ori, în cazul prevăzut la art. 375 alin. (2), asupra exercitării în comun a drepturilor părinteşti, ofiţerul de stare civilă sau, după caz, notarul public emite o dispoziţie de respingere a cererii de divorţ şi îndrumă soţii să se adreseze instanţei de judecată, potrivit prevederilor art. 374.