Am încheiat un contract de comodat, aşadar un contract cu titlu gratuit, în esenţa lui, în locul unui contract de locaţiune, din dorinţa proprietarului - în fapt locator. Pentru a justifica plata chiriei lunare, s-a redactat o convenţie adiţională în care se stipula plata sumei de 300 de euro, ca plată a bunurilor cumpărate şi plătite deja, ce mobilau apartamentul (care erau oricum acolo de ceva timp). La încheierea contractului, s-a cerut o chirie în avans şi o garanţie ce avea valoarea unei chirii, spunându-se că poate funcţiona ca plată a ultimei luni sau va fi returnată înapoi la final.
După 2 ani şi jumătate de şedere, a intervenit o oportunitate de mutare, oportunitate care m-a determinat să plec, evident - anunţând proprietarul, care a fost de acord, deşi în subsidiar, în contractul de comodat, scria că ar fi fost necesar un preaviz de 90 de zile, prioritară era clauza conform căreia puteam pica de comun acord în cazul dorinţei mele de a pleca mai repede, căci totuşi trecuseră 2 ani şi jumătate lipsiţi de orice incident.
Aceasta este starea de fapt.
Întrebările mele ar fi:
1) este ok faptul că proprietarul a decis să îşi păstreze garanţia, invocând faptul că ar fi jumătate din ea "daune colaterale" (am citat exprimarea)? - menţionez că aveam şi o colegă de apartament, dar contractul l-am semnat doar eu, aşadar garanţia am dat-o doar eu, iar în apartament a rămas în continuare colega mea, renegociind chiria, deci pierderile proprietarului, dacă există, sunt minime.
2) din punct de vedere legal, raportat la contractul nostru, e valabilă cerinţa mea faţă de el, aceea de a considera jumătate din garanţia rămasă ca şi bani rămaşi pentru facturile ce vor mai sosi pe lunile din urmă?
3) se poate întâmpla ceva - juridic vorbind - atâta vreme cât eu m-am mutat în 11 ianuarie, dar am plătit oricum integral toată luna ianuarie, deci oricum 2 săptămâni în plus?
Vă mulţumesc pentru răbdare.