In legislatia noastra nu exista o reglementare privind un
ordin de restrictie.
Ceea ce există , este o interdictie ce ii poate fi impusa unui membru al unei familii, care a axercitat acte de violenta asupora altui membru al familiei( interdictia de fi in locuinta familiei , prevazuta de art .118^1 Cod penal) .
Apicarea acestei masuri este prevazuta si de Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie.
Conform articolului 26 din legea amintita
(1) In cursul urmaririi penale sau al judecatii instanta de judecata, la cererea victimei sau din oficiu, ori de cate ori exista probe sau indicii temeinice ca un membru de familie a savarsit un act de violenta cauzator de suferinte fizice sau psihice asupra unui alt membru, poate dispune, in mod provizoriu, una dintre masurile prevazute la art. 113 si 114 din Codul penal, precum si masura interzicerii de a reveni in locuinta familiei.
(2) Masurile prevazute la alin. (1) inceteaza la disparitia starii de pericol care a determinat luarea acestora.
In situatia mentionata ,pentru preintampinarea savarsirii de acte/actiuni cu violenta impotriva dvs sau a minorului,este necesar sa redactati plangere adresata parchetului responsabil domiciliului
Procurorul analizand plangerea ,motivatia si probele dvs poate dispune un
ordin de interdicţie care trebuie înaintat de procuror instanţei de judecată. Instanţa poate emite un asemenea ordin,
fără citarea părţilor, în termen de 24 de ore de la primirea cererii.
Ordinul de interdicţie se dispune
chiar daca agresorul este unicul proprietar al casei în care locuieşte familia.
De asemenea, instanţa poate decide emiterea unui
ordin de protecţie prin care se interzice agresorului să contacteze în orice fel victima sau membri de familie ai acesteia astfel încât să se preîntâmpine hărţuirea şi săvârşirea unor noi ameninţări sau acte de violenţă. Prin ordinul de protecţie instanţa impune agresorului, să nu se apropie de victimă, de membrii de familie ai acesteia, de locuinţa, locul de muncă, şcoala sau alte locuri unde victima desfăşoară activităţi sociale.
Când hotărârea instanţei este definitivă, prin hotărârea de condamnare, măsura ordinului de protecţie poate fi luată pe o durată de până la 2 ani şi poate fi prelungită dacă nu a dispărut pericolul care a justificat luarea măsurii.
În momentul de faţă legea 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violenţei domestice nu are instrumente de intervenţie efectivă împotriva violenţei domestice.
Actuala formă a legii descurajează persoanele agresate să facă plângere pentru că autorităţile nu au suficiente pârghii pentru a interveni iar cele pe care le au-avertismentul, amenda sunt ineficiente.