drept vizitare minor??Da,dar daca copilul sufera in urma acestor vizite.....

Dvs ati putea introduce o actiune avand ca obiect schimbarea programului de vizita a minorului , intrucat cel actual nu este in interesul acestuia.
Puteti sa aduceti mijloace de proba convingatoare , printre care si martori , prin care dvs atestati aceasta situiatie de fapt care provoaca o suferinta importanta minorului.
Instanta de judecata va avea in vedere orice mijloc de proba .
Se va putea stabili un alt program de vizita , intre anumite intervale de timp , in prezenta anumitor persoane , existand , de asemenea , posibilitatea tatalui de a fi in contact permanent cu minorul prin email sau telefon....
Sfatul meu este sa apelati la un avocat pt reprezentare intrucat aceasta situatie de fapt este una defavorabila minorului , nu este nicidecum in interesul acestuia .
Va doresc succes !

Pai nu vad sa aiba nevoie de un avocat, ca femeia a spus ca nu vrea asta!

Doamna, duceti copilul la un psiholog si vedeti cat de mult e afectat de aceste lucruri, care sunt variantele dv. ca ăarinte. Ca nu e o problema juridica, asta e clar...
Ii puteti explica incontinuu ca un parinte nu pleaca de acasa ca sa-si gaseasca alti copii, ca pleaca de acasa ca urmare a unor probleme intre adulti, fara legatura cu un copil sau altul...
Ca uite, de exemplu, si tatal copiilor doamnei prietene a plecat, la randul lui, deci nu exista o legatura intre copii si plecarea parintilor...
In plus, ce bine e ca sta atat de aproape, ca e ca o casa mai mare, ca daca se muta in alt oras, sa vedem avantajele etc.

Pe langa asta, numai dupa un sfat cu psihologul, va spun asa, uman: daca tatal face un lucru ce nu-i place copilului, ce se poate intampla? Ca si copilul sa faca ceva ce nu-i place tatalui... :D Daca nu-i place sa stranute, copilul va stranuta, daca nu-i place sa planga, copilul va plange si tot asa...
Astfel, nu numai parintii isi educa pruncii, se mai intampla si invers...
Aveti insa mare grija cum explicati asta copilului, ca se numeste manipulare si s-ar putea intoarce impotriva dv. si a micutului. Dar, daca ii explicati ca in viata e dupa fapta si rasplata, ca reactia impotriva unui lucru neplacut e normala, ca e bine sa spuna ce crede, sa se exprime...
Bafta!
Repet: cred ca intai ar fi indicat sa mearga la un psiholog, cu sau fara dv.

Copilul deja a ajuns la un psiholog iar eu sincera sa fiu am citit o biblioteca intreaga cu privire la modul cum i-mi pot ajuta copilul in situatia de fata ,am luat legatura cu psihologi cu multi ani de experienta in spate ,am incercat sa las deoparte toata suferinta mea si cu dragostea ce -i port acestui ingeras sa reusesc sa o ajut sa sufere mai putin..Credetima ca am facut tot ce am putut eu,niciodata copilul n-a auzit un cuvant de rau la adresa tatalui din partea mea ,am incercat dimpotriva sa gasesc calea de a o face sa inteleaga lucruri grele de discutat la varsta ei dar de una singura nu reusesc.In urma testelor psihologice facute a reiesit clar un fapt neasteptat imbucurator pt.mine pe de oparte dar pe dealta parte dezastruos tinand cont de situatia de fata.Copilul are un coeficient de inteligenta foarte mare dar si o sensibilitate egala.Psihologii mi-au spus cam asa Aveti de lucru cu cel mai dificil tip -Copilul intelege foarte mute dar si sufera la fel de mult datorita sensibilitatii.Dar tatal ei o considera doar un copil mic care nu intelege nimic si trateaza cu indiferenta sau interpreteaza ca eu as fi de vina .Dar scuzatima -e asa de nedrept pentru faptul ca unul din parinti si-a ales la un moment alt drum ,nimic de zis poate fericit pentru el dar copilul de ce este nevoit sa sufere dar pentru ca-i este parinte??????

Eu cred ca minorul este suficient de mare ca sa isi expuna punctul de vedere fata de tatal sau.
In mod normal tatal va trebui sa inteleaga care este problema sau sa discute serios cu minorul.
Eu cred ca suferinta dvs afecteaza gandirea minorului dar nu va condamn de nimic ( sa fiu mai explicit)

avocat Claudiu Lascoschi

Nici o ofensa la adresa mea,:)deja am trecut de stadiul suferintei mele ,nu neg faptul ca aceasta a fost si poate ca mai sunt sechele dar mi-am pastrato pentru mine,sunt destul de constienta de asta si am cautat sa -mi pastrez controlul emotiilor in fata copilului,chiar daca nu de putine ori i-mi inghiteam lacrimile adanc in suflet ,pentru nu a lasa nimic la vedere.Am trecut prin multe de cand a inceput acest calvar dar cine ma tinut tot timpul cu moralul sus a fost tocmai acest superb copilas.Poate fiecare mama tinde sa exagereze cand e vorba de copilul sau dar datorita faptului ca am un copil minunat dar cu o sensibilitate marita .Nu pot sub nici o forma sa ma astept la un copil de 10 ani sa judece mai mult decat tatal sau la 40.