Ce avea minorul? Ce boala adica? Nu era transportabil?
Politia l-a lasat la dv., nu v-a spus ca trebuie sa mearga cu tatal?
Ce varsta are?
Stiti ca minorul poate refuza sa mearga cu tatal? Ii puteti spune copilului ca, de cate ori simte ca nu doreste, ii poate spune tatalui ca nu vrea. Astfel, chiar daca vine cu politia sau cu executorul, minorul nu poate fi obligat.
Dar raspunsul si sfatul de mai sus referitoare la psiholog sunt bune, incercati sa stabiliti o relatie cu tatal, sa va intelegeti. Puteti face dv. primele concesii. Ii puteti spune tatalui ca, din cauza ca a fost bolnav si nu a putut veni la el, i-l lasati cateva zile in plus.
E contraindicat (psihologic vorbind) ca minorul sa fie luat de un parinte din casa celuilalt, asa incat faceti cumva sa il luati dv. sau tatal din locuri neutre. De exemplu, mergeti in parc, tatal il ia de acolo. Sau de la gradinita etc.
Daca ii explicati, conform gradului sau de intelegere, cosmarurile vor inceta.
Cred ca nu sunt sanse sa eliminati vizitele tatalui, legal vorbind. Cred ca nu e de recomandat (de data asta nu juridic, ci psihologic) nici pentru copil si nici pentru relatia dv. cu tatal lui sa faceti actiune in instanta pentru micsorarea programului de vizita. Asta il va infuria mai tare...
Dar asta e parerea mea de nespecialist, doar de observator al atator dosare de vizitare si incredintare... Alegerea e a dv.
Va puteti invata copilul sa ii spuna tatalui (si sa va spuna si dv., ca sa nu simta copilul ca faceti discriminare) sa spuna cand nu se simte in largul lui cu vizitele, cand vrea sa schimbe ceva la ele, cand vrea sa stea mai mult sau mai putin la tata. Cu cat va simti mai mult ca are control, cu atat mai bine si linistitor pentru el.
Un copil fericit va doresc!
Da, ar fi stiut un tata ce sa faca, asa cum si o mama ar fi stiut...
Nu inteleg, tatii sunt mai tampiti sau ce?
Faptul ca e mai neexperimantat in acest domeniu nu inseamna ca nu sunt mame la fel si ca nu au invatat si ele, la randul lor... Mama a stiut cum sa procedeze prima data cand a facut minorul febra mare?
Asta e, esti parinte, te chinui. Mai dai un telefon, mai suni la salvare...
Despre eliminarea vizitelor a vorbit o colega; daca cititi mesajele, veti vedea ca s-a vorbit mai sus.
Nu am inteles ce anume face tatal, in afara de faptul ca e cam nemultumit de cum e tratat... Nu vad cum anume procedeaza el prost...
Personal, consider ca mama a gresit, si mult. Nu mi-ati spus ce voia minorul, dar cu exceptia faptului ca a inceput sa urle ca nu vrea sa-si vada tatal, consider ca trebuia incurajat tatal sa ia copilul.
Sa fii parinte nu inseamna doar sa te plimbi in parc si sa alergi cu pruncul... inseamna nopti nedormite, inseamna nervi, inseamna discutii si explicatii interminabile, inseamna lectii de viata...
Sunt convinsa ca mama stie aceste lucruri, dar vrea si tatal, poate, sa le simta. Or, mama nu-i permite sa fie parinte decat partial... ne mai miram cum reactioneaza acesta?
De ce cred eu ca mama a gresit:
Pentru ca barbatii sunt orgoliosi; daca ei au un drept si tu le spui sa mearga sa-l plimbe, se supara. Pe buna dreptate, caci se ia o decizie care ii intereseaza fara sa fie consultati.
Daca ii explicati ce inseamna febra 40 (apropo, cam mare, copilul cati ani are, e bine? nu au fost urmari?), il ducea mama in camera micutului, ii spunea ca a plans azi toata ziua de febra, ca e mofturos, ca il poate lua acum, dar nu i se garanteaza ca va dormi sau se poate reprograma, sa stabileasca el cu copilul asta ... Si-i lasa de vorba o juma' de ora, apoi le respecta decizia.
=D>
AStfel, daca tatal lua copilul totusi, insemna ca acesta isi asuma rolul de tata si cand e greu, ceea ce era de laudat.
Apoi, daca micutul era de acord sa plece, inseamna ca e important tare pentru el tatal daca intr-o asemenea stare voia sa mearga...
In plus, copilul daca vrea sa mearga cat de putin si mama ii spune ca nu e indicat sau intelege el asta din discutii, se aduna frustrari si sentimente negative, ceea ce e impotriva interesului mamei si mai ales al minorului, nu?
Pe de alta parte, sa vedem cel mai prost scenariu: tatal il lua, se chinuia cu pruncul toata noaptea si... data viitoare nu-l mai lua! Sau isi intarea relatia cu fiul sau destul de bine... ceea ce era iar bun si insemna ca da, face fata si stie ce sa faca...
Dar nu simtea interzicerea din partea mamei...
La urma urmei, ce sa va spun, iesea mai bine, oricum... Fara scandal, fara nervi, copilul mai calm...
Cu privire la temperatura, daca nu ati exagerat dv., mi se pare cam prea mare ca acel copil sa nu stea internat, sincer... La 40 de grade... ti se poate praji creierul... poti ramane cu sechele... nu inteleg cum a stat acasa copilul, era constient, realist?? :( Doar daca e sub 1 an, e tolerabil, dar tot internat l-as fi tinut 1-2 nopti, pana trecea criza...
Din pacate, eu nu vad cum nu s-ar fi descurcat tatal dar s-a descurcat mama, neinternandu-l si supunandu-l unor certuri care, cu siguranta, au fost mai traumatizante decat un drum pana la tata acasa...
Sa cresti un copil inseamna, cred eu, sa mai lasi interesele si parerile proprii deoparte, pentru binele lui... Si la fel vede si legea si instanta de judecata.
Cat de rau era drumul ala pana la tata in comparatie cu politia si certurile si tot?...
:sorry:
E numai o parere, nu vreau sa supar pe nimeni... E si partea cealalta a monedei doar... ;)
avocatnet.ro explicăm legislația
BekaDavid