Buna ziua.Asi dori sa intreb ce se intampla intr-un proces de paternitate daca tatal biologic a fost chemat in instanta si nu s-a prezentat si nici nu se va prezenta.Am probe prin care sa demontrez ca el este tatal (proba cu martori si poze de la aniversarea copilului unde au participat si parintii lui si mai multi din familia lui).Se va stabili si fara el ca este tatal minorului si pensia alimentara?mentionez ca stiu unde lucreaza.
Pentru admiterea actiunii trebuie sa se dovedeasca: nasterea copilului, relatiile intime in timpul conceptiei dintre pretinsul tata si mama, precum si faptul ca din aceste relatii a rezultat copilul.
Dovada paternitatii se face prin orice mijloc de proba: martori, inscrisuri, marturii, prezumtii.
Un rol deosebit il reprezinta expertiza medico-judiciara, care, desi ca proba pozitiva, are caracter relativ, ca proba negativa, are caracter absolut – dand in acest fel un raspuns categoric, in sensul ca cel adus in fata justitiei nu este tatal copilului.
La randul sau, paratul se poate si el apara, folosind orice mijloc de proba.
In cadrul procesului de stabilire a paternitatii din afara casatoriei, instanta poate fie sa admita, fie sa respinga actiunea. Pentru a admite actiunea, trebuie sa fie vorba despre o actiune introdusa in termen, cu indeplinirea conditiilor de exercitare, nerespinsa datorita unui fine de neprimire, fiind necesar sa se stabileasca in mod cert ca barbatul a avut in perioada conceptiei legaturi intime cu mama.
Finele de neprimire ( cauzele de neprimire ) sunt in aceasta materie ( a actiunii in stabilirea paternitatii ):
imposibilitatea biologica de a fi tatal copilului – deci nonpaternitatea stabilita ca urmare a constatarii pe cale stiintifica a imposibilitatii de a fi tata, de exemplu copilul are o grupa de sange care nu se regaseste nici la mama nici la tata.
imposibilitatea fizica de a fi tatal copilului: in perioada conceptiei, tatal a fost plecat din tara, spitalizat, ...
exceptio plurium concubentium daca si numai daca din ansamblul probelor administrate nu rezulta in mod cert ca paratul este tatal.
Dupa cum se observa, exceptio plurium concubentium, atunci cand este invocata de parat, nu poate duce in mod automat la respingerea actiunii, fiind necesar ca, din coroborarea cu alte probe, sa reiasa ca paratul nu poate fi tatal copilului. Cu alte cuvinte, daca, in urma coroborarii cu alte probe, se ajunge la concluzia ca paratul ce a invocat exceptia este tatal copilului, cererea de chemare in judecata va fi admisa, iar exceptio plurium concubentium nu va constitui fine de neprimire.
Indiferent ca paratul recunoaste copilul ca pe al sau la prima zi de infatisare, fie ca nu face o astfel de recunoastere, sunt aplicabile dispozitiile art. 274 C.p.c., potrivit carora cheltuielile de judecata vor fi suportate de parat pentru ca el se afla in culpa procesuala: nerecunoscandu-si copilul, el a ocazionat mamei noi cheltuieli, pentru ca aceasta a apelat la forta de constrangere a statului pentru a obtine recunoasterea.
Daca procedura de citare cu acesta este legal indeplinita se poate solutiona si fara prezenta lui, intrucit piritul se apara cum poate, chiar prin neprezentare, numai ca trebuie administrate dovezi corespunzatoare si depus si un intergatoriu pe care ar fi trebuit sa il luati daca ar fi fost prezent. Se poate stabili pensia pentru copil avind in vedere venitul minim pe economie urmind ca atunci cind veti afla unde lucreaza sa solicitati majorarea pensiei. Succes!
Admiterea unei astfel de actiuni exclusiv in temeiul probei testimoniale mi se pare absurda. Ce pot atesta martorii? ca presupusul tata a convietuit cu mama in perioada in care a avut loc conceperea probabil. Pot atesta ei existenta unor relatii intime? Pot certifica faptul ca presupusul tata a fost singurul partener al mamei? Nu cred...
Ce se intampla cu, sa reducem la absurd, o decizie de admitere pe baza probei testimoniale si cu situatia in care ulterior se demonstreaza ca nu paratul era tatal biologic? (fie testul adn arata alt tata fie paratul nu putea procrea)?
Am avut recent un astfel de dosar, instanta din oficiu a stabilit proba testimoniala si interogatoriul paratului, plus testul de paternitate.
In urma efectuarii testului, rezultatul fiind negativ, mama a solicitat in sedinta de judecata incetarea procesului intrucat accepta rezultatul testului ADN.
Care credeti ca a fost reactia instantei si a avocatului mamei? Dati-mi voie sa citez:
Onorata instanta: "Sunteti sigura ca vreti sa renuntati? mai sunt si alte probe...." (sic!)
Onor colegul meu, avocat al mamei: "Sigur, avem doi martori pregatiti pe culoar....."
S-a intamplat extrem de recent intr-o instanta din capitala unde, in ciuda rezultatului negativ al singurei probe utile si pertinente (cel putin asa consider eu), rezultat acceptat de mama, instanta insista in continuarea procesului si administrarea probei testimoniale, luind de altfel din oficiu si interogatoriu...
Reactia instantei doar PARE absurda, dar nu e deloc...
Uneori ne grabim sa dam vina pe instanta, fara sa ne mai punem inca odata intrebarea: dincolo de acest mod absurd de a proceda, nu e cumva vreo ratiune?
Aici eu o cam vad...
Art. 59. - Acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei aparţine copilului şi se porneşte în numele său de către mamă, chiar dacă este minoră, ori de reprezentantul lui legal.
Legea prevede, in interesul copilului, numai introducerea (pornirea) actiunii de catre mama. Dar n-am nici un text care sa prevada posibilitatea renuntarii de catre mama la actiunea introdusa (renuntarea n-ar mai fi in interesul copilului).
Exista prin doctrina si o parere cum ca mama ar putea renunta...
Dar fiind vorba de pareri si pareri ... imi apare si ratiunea instantei.
A gandit cam asa: De ce sa iau act de o renuntare si ma aleg cu o hotarare apelata de parchet? Nu o resping mai bine pe fond dupa ce am administrat toate probele si nu se mai poate lega nimeni (cu succes) de hotararea mea? :)
Art.45 alin 1C.proc.civ., prevede:" Ministerul Public poate porni actiunea civila ori de cate ori este necesar pentru apararea drepturilor si intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdictie si ale disparutilor, precum si in alte cazuri prevazute expres de lege".
Alin.3 al aceluiasi articol prevede ca :"Procurorul poate pune concluzii in orice proces civil, in oricare faza a acestuia, daca apreciaza ca este necesar pentru apararea ordinii de drept, a drepturilor si libertatilor cetatenilor".
Art.129 C proc.civ., in alin 5 precizeaza ca judecatorii.."pot ordona administrarea probelor pe care le considera necesare, chiar daca partile se impotrivesc".
Instanta in virtutea rolului activ pe care il are, sau la solicitarea partii interesate, dupa caz, a procurorului , poate ordona administrarea de probe chiar si pe cea de obligare a paratului la "recoltarea de probe" in vederea aflarii adevarului, pentru a preveni orice greseala.Se are in vedere interesul legitim al minorului!
Se mai poate face si aplicarea art.225 C.proc.civ., daca partea "nu se infatiseaza" la interogatoriu, instanta "socotind aceasta imprejurare ca o marturisire deplina", se pot audia si martori, etc.
Apoi, ce sa zic, paratul care a fost "nedreptatit" printr-o astfel de hotarare are urmatoarea cale de atac, unde va putea sa se apere daca apreciaza ca a fost "nedreptatit"!
Insa daca reclamanta va solicita incredintarea minorei si stabilirea obligatiei de intretinere in cadrul aceleiasi actiuni, poate ca il va determina pe "parat" sa se prezinte la proces si sa dovedeasca daca este sau nu "tatal biologic al copilului".
Orice copil trebuie sa aiba un tata...., nu?(Am glumit un pic!)
avocatnet.ro explicăm legislația
romascanu, moderator
inutza13